Pământurile rare au fost intens mediatizate în ultimii ani și chiar au alimentat unele animozități internaționale, din două mari motive: sunt indispensabile pentru tehnica modernă și pentru armamentul de ultimă oră, iar singurul mare exploatator și furnizor al sporadicelor minerale cu proprietăți unice este China. Acest lucru înseamnă monopol și putere pentru chinezi, emoții și supunere pentru restul lumii.
Dar această supremație tensionantă pare a fi în pragul destrămării. Geologii japonezi susțin că au descoperit uriașe depozite concentrate de pământuri rare în platoul oceanic al Pacificului, depozite care ar putea însuma 100 de miliarde de tone – adică suficient material prețios într-un singur kilometru pătrat de podea oceanică încât să acopere aproape un sfert din necesarul anual al planetei.
În prezent, China controlează 97% din rezervele exploatabile de pământuri rare ale lumii, iar liderii asiatici au decis reducerea exporturilor pentru a-și proteja propriile industrii pe perioada crizei economice globale. Prin urmare, perspectiva a zeci, poate sute de miliarde de tone de pământuri rare neextrase zăcând în apele internaționale este una ce naște mare entuziasm la nivel planetar.
Cele două situri indicate de japonezi se află în apele internaționale din apropierea insulelor Tahiti și Hawaii, la adâncimi ce variază între 3.505 m și 6.000 m. Forări submarine de mare adâncime pentru mangan, cupru și nichel se derulează deja în Pacific, iar aceleași instrumente folosite acolo ar putea fi întrebuințate și pentru extragerea pământurilor rare.
Dar această misiune nu este lipsită de dificultăți, atât de natură ecologistă, cât și economică. Activitățile miniere subacvatice pot fi de natură să afecteze ecolostemele, iar extragerea pământurilor rare de sub ape se poate dovedi atât de costisitoare încât să fie prohibitivă.
Potrivit unuor studii ale US Geological Survey, se estima anterior că rezervele globale de pământuri rare ar totaliza numai 110 milioane de tone și s-ar găsi doar în China, în Rusia, în câteva foste țări sovietice și în SUA. Momentan, și probabil că pentru destulă vreme de aici înainte, China rămâne stăpână în exploatarea și furnizarea de minerale vitale tehnologiilor noi.
