”[…] care este diferenţa dintre un dragon zburător invizibil, incorporal, care scuipă foc lipsit de căldură şi un dragon inexistent? Ce sens are afirmaţia mea despre existenţa dragonului dacă nu există niciun mod de a o invalida, niciun experiment imaginabil pentru a o respinge? Faptul că nu poţi demonstra că ipoteza mea este falsă nu echivalează cu demonstrarea faptului că este adevărată. Afirmaţiile care nu pot fi testate, aserţiunile care sunt nefalsificabile, nu au nicio valoare de adevăr, oricât de mult ar putea inspira sau stimula sentimentul de uimire.”
Carl Sagan, ”Lumea și demonii ei”, Editura Herald 2015
Îmi plac foarte mult aceste cuvinte ale prietenului meu Carl Sagan. Ele ilustrează foarte bine marea prăpastie dintre știință și pseudoștiință. Desigur, ele sunt ignorate de iubitorii de năzbâtii, oricât bun simț ar fi cuprins în ele. Nu face excepție de la asta nici cel care tot încearcă să ne ofere instrumentele pentru evitarea ”capcanelor cunoașterii”. Mărturisesc că am ajuns să le aștept cu nerăbdare să le citesc enunțurile. Până acum nu am văzut decât o serie lungă de considerații, multe truisme, dar nu am citit nimic despre felul în care putem evita amintitele capcane.
De aceea mă văd obligat să mă opresc din nou asupra felului în care distinsul autor își aplică propria metodă de evitare a ”capcanelor cunoașterii”. Aș începe cu o mică remarcă. Prea des constat că lipsesc complet trimiterile către sursele citatelor. Un citat parțial poate oricând să fie folosit astfel încât să rezulte concluzie contrară celei expuse în documentul cu pricina.
Tot așa, neputând accesa documentul original, pot să apară confuzii. De exemplu, în urmă cu câțiva ani a făcut mare vâlvă un document desecretizat de NSA (National Security Agency) cu titlul ”Key To The Extraterrestrial Messages”, semnat de unul dintre cei mai mari criptologi americani, Howard H. Campaigne. Cel care vă propune chestiile care să va apere de ”capcanele cunoașterii” are și el un text, postat în 20 iulie 2011, cu titlul ”National Security Agency și proiectele SETI” în care scrie, negru pe alb, că: ”Unul dintre documentele publicate acum de NSA, numit „Cheia către mesajele extraterestre” și avându-l ca autor pe Dr. Howard H. Campaigne, conține o serie de 29 mesaje, posibil de origine inteligentă, recepționate din spațiul extraterestru prin programul SETI. Este arătat si modul de construire a unui algoritm de decriptare a acestor «mesaje nepământene». În acest scop, se consideră că pauzele fragmentează transmisia în piese, care ar fi echivalentul literelor. Așa cum spunea un comentator, «acest document confirmă nu doar existența extratereștrilor, dar și faptul că guvernul SUA a recepționat transmisii de la o civilizație din afara sistemului nostru solar». Scopul desecretizării lui în acest moment ar fi, după alte comentarii «să sprijine paradigmele si metodele oficiale, cum ar fi cele ale biroului pentru spațiul extraterestru al ONU, care se bazează pe protocoalele SETI și ignoră oficial prezența extraterestră și OZN-urile».”
Citind articolul nu ai cum să nu fii uimit. Acolo se vorbea despre un număr de mesaje extraterestre care au fost decriptate de către ultrasecretă agenție americană. Mesaje provenite de la o civilizație extraterestră, trebuie precizat asta. Desigur, avem de-a face cu o dezvăluire fundamentală, care nu vine de la niște iubitori de năzbâtii, ci dintr-o sursă cât se poate de serioasă. Multe site-uri, din acelea care abia așteaptă să găsească niște ”breaking news”, au răspândit știrea conform căreia am decriptat mesaje ale extratereștrilor.
La rândul meu am primit mai multe mesaje entuziaste în care eram anunțat de această decriptare. Desigur, am fost cuprins de o oarece uimire. Din fericire, spre deosebire de textele celui care ne ferește de ”capcanele cunoașterii„ de data aceasta aveam la dispoziție atât titlul, cât și numele autorului care a semnat articolul cu pricina. Ca orice sceptic, ca orice om care vrea să aibă o siguranță rezonabilă asupra informațiilor pe care le primește, am dat obișnuita căutare pe Google. Nu mi-a trebuit mult și am aflat despre ce este vorba. De fapt, chiar la prima vedere mi s-a dezvăluit misterul mesajelor. Chestia era simplă. Articolul cu titlul de mai sus a apărut într-unul din numerele unei publicații de uz intern a NSA: ”NSA Technical Journal”. Încă de la o citire fugară a pdf-ului articolului cu pricina am văzut că nu avem de-a face cu un document ultrasecret sau, măcar, secret al NSA. Dacă ar fi fost așa, atunci am fi avut, pe fiecare pagină, nu antet care să precizeze nivelul de secretizare. Legenda extratereștrilor care ne vizitează și/sau comunică cu noi răspândește ideea conform căreia chestiile astea sunt ținute sub cel mai deplin secret. În cazul articolului amintit aveam de a face cu o publicație de uz intern, una care nu era destinată publicului larg, ci numai angajaților NSA.
Am citit articolul incriminat. Lucrurile au devenit și mai clare. Aveam de-a face cu un mic exercițiu, un soi de temă de casă pentru criptografii NSA! Nici vorbă despre un mesaj provenit de la o civilizație extraterestră, ci doar despre niște mesaje ipotetice. Așa cum este normal, iubitorii de năzbâtii nu au fost atenți la aceste ”mici” detalii. Pe ei nu îi interesează să verifice, să analizeze, sursa primară. Orice apare sub un titlu de genul ”Ne-au contactat extratereștrii”, ”Avem dovada că Gigel a fost răpit de extratereștrii”, ”Invazia extraterestră”, ”Extratereștrii au declanșat programul de hibridare” și așa mai departe, devine brusc o dovadă de netăgăduit. Este foarte greu de discutat cu astfel de oameni, o știu din propria mea experiență. Vă rog să nu uitați asta: citiți cu atenție sursele primare ale știrilor, aceasta este principala unealtă pe care o puteți folosi drept pavăză împotriva năzbâtiilor. Iubitorii de năzbâtii, chiar și cei care ne ”învață” cum să ne ferim de ”capcanele cunoașterii”, nu o fac.
Să revenim la îndrumătorul nostru întru căutarea adevărului. El ne spune în textul intitulat ”De ce sunt secrete observațiile OZN?” publicat pe site-ul revistei Magazin în 02 octombrie 2019: ”Lumea științifică nu acceptă realitatea fenomenului OZN. Motivul este foarte simplu. Fenomenul nu îndeplinește criteriile fundamentale puse de abordarea științifică: nu poate fi observat, după dorință, de orice sceptic, nu poate fi adus într-un laborator pentru a fi examinat, repetate ori, și, mai ales, nu pare posibil conform legilor fizicii pe care le cunoaștem la începutul secolului XXI. Dar, dincolo de aceasta constatare, logica aplicată devine bizară. În loc ca știința să admită ca nu este în măsură să examineze fenomenul, cei mai multi cercetători afirmă că fenomenul nu există. Iar dacă nu există, nu are rost să ne pierdem vremea examinând mărturiile în privința sa, oricât ar fi ele de multe. E un cerc vicios perfect.” Ba lumea științifică acceptă realitatea fenomenului ”OZN”. Orice obiect care apare pe cer și nu este identificat chiar așa se numește: obiect zburător neidentificat. Chiar și într-o filmare neclară a unei păsări în zbor, pasărea cu pricina tot obiect zburător neidentificat este. Sunt numeroase chestiile pentru care nu sunt destule indicii pentru a le explica pe deplin, fără urmă de îndoială. Dar asta nu înseamnă nicidecum că avem de-a face cu apariții ce vin din spațiul extraterestru. Tot așa, nu înseamnă nici că avem de-a face cu zâne sau cu strigoi.
Și mai este ceva legat de citatul de mai sus. Criteriile pentru stabilirea adevărului nu sunt cele enunțate de către distinsul nostru autor, decât pentru anumite ramuri ale științei, cum ar fi fizica sau chimia. Dar când este vorba despre istorie avem nevoie de aducerea întâmplărilor petrecute de-a lungul timpului în laborator pentru a fi examinate? Nu! Avem nevoie de dovezi solide și credibile, iar căutarea lor este preocuparea principală a istoricilor. Desigur, nu putem avea certitudini în absența unei mașini a timpului. În schimb, putem avea o imagine aproximativă, este drept, dar una apropiată de realitatea istorică. De ce nu ar avea și ufologii aceeași preocupare? Pentru ei nu contează calitatea dovezilor, ci numărul lor. Tot timpul ne asaltează cu cifre, cu numărul mărturiilor, cu numărul înregistrărilor video și așa mai departe. Oricum, pentru ei, numai ufologii pot spune dacă dovezile prezentate sunt, sau nu, valabile. Nu au nici o treabă psihologii, fizicieni, astronomii etc cu judecarea dovezilor prezentate de ei. Același tip de judecată găsim și la astrologi, numerologi, homeopați și alți promotori de năzbâtii de mare popularitate.
Știu, pentru a evita ”capcanele cunoașterii” distinsul nostru autor, în repetate rânduri, susține, așa cum sugerează și în citatul de mai devreme, că, atunci când vine vorba de OZN-uri, este necesar să renunțăm la știință pentru că ”nu este în măsură să examineze fenomenul”. Mă neliniștește foarte mult această afirmație. Am mai spus-o și cu alte ocazii: tipul acesta de argumente este menit să sprijine absolut orice năzbâtie, chiar și pe cele de o absurditate extremă. Aș putea inventa una ad-hoc, dar sunt convins că dv aveți mai multă imaginație decât mine.
Să mergem mai departe. Cum aș putea comenta acest text, postat pe site-ul revistei Magazin din 15 octombrie 2019, privitor la modul în care extratereștrii recoltează ovulele femeilor răpite? Iată-l: pentru recoltarea ovulelor de către extratereștrii ”se folosește în acest scop fie un tub flexibil, introdus vaginal, fie se străpunge abdomenul, în zona ombilicala, printr-o sondă descrisă uneori ca o «seringă» de mari dimensiuni.” Am mai scris despre asta, atunci când am citat din cartea ”Întâlniri de gradul 4”, Editura Teora, 1996: cum ar putea interpreta acest text un om cu minime cunoștințe de anatomie acest text recent? De ce ar recolta ovule, cei veniți de departe, din Univers, prin zona ombilicală? Mărturisesc că nu pot să îmi dau seama de ce, la atâția ani de la publicarea amintitei cărți, autorul nostru ține să rămână legat de ideea recoltării ovulelor prin ombilic… De fapt, tocmai această încremenire în dovezi implauzibile reprezintă un indiciu că avem de-a face cu un susținător înfocat al năzbâtiilor.
În 15 mai 2019 distinsul nostru specialist în capcanele cunoașterii, publica, pe același site al revistei Magazin, un text intitulat, foarte promițător”Hibrizi extratereștri printre noi?”. Aici sunt citați mai mulți specialiști în răpiri de către extratereștri care susțin că suntem într-un prin proces de hibridare, iar acești hibrizi nepământeni sunt printre noi. Sigur, ei știu ce spun, pentru că numai ei pot interpreta corect ”dovezile” de care dispunem acum. Iată ce ne spune faimosul David Jacobs, unul dintre cei mai populari specialiști în domeniul răpirilor: ”Așa cum afirma el, planul de acțiune pentru integrarea nepământenilor a prins o viteză tot mai mare. Incidentele de răpiri s-au diminuat, pe măsură ce s-a accelerat creșterea numărului de implicări a extratereștrilor în viața de zi cu zi. «A început o invazie tăcută și insidioasă. Hibrizii străini s-au mutat în vecinătatea ta și la locul tău de muncă. Ei au fost instruiți, de unii oameni răpiți, cum să treacă neobservati, cum să se amestece în societate, ca să pară la fel de normali ca vecinul de la ușa de alături»”.
Desigur, te-ai aștepta ca dl David Jacobs să aducă ceva dovezi în sprijinul afirmațiilor sale. Cea mai clară ar fi o analiză genetică a ADN-ului hibrizilor, care să demonstreze că avem de-a face cu ceva nepământean. Asemenea analize se pot face ușor în timpurile noastre. Dar nu, la fel ca și cel care ne învață cum să nu cădem în capcanele cunoașterii, Jacobs nu are nevoie de așa ceva. Lui îi ajung poveștile spuse în stare de hipnoză de către diferiți martori. Și musai are dreptate: vă reamintesc că numai specialiștii în răpiri de către extratereștri pot judeca dovezile. Vorba lui Sagan: ”Afirmaţiile care nu pot fi testate, aserţiunile care sunt nefalsificabile, nu au nicio valoare de adevăr, oricât de mult ar putea inspira sau stimula sentimentul de uimire.”
