În ultimele decenii, numeroase descoperiri au dezvăluit complexitatea evoluției. Un studiu recent a scos la iveală o revelație surprinzătoare: mamifere foarte diferite au dezvoltat urechi interne remarcabil de asemănătoare. Iată câteva explicații. Urechea internă este o parte esențială a sistemului senzorial al vertebratelor. Este localizată în craniu și joacă un rol crucial în percepția sunetului și menținerea echilibrului. Ea cuprinde două componente principale: cohleea și canalele semicirculare. Cohleea în formă de spirală este responsabilă de conversia vibrațiilor sonore în semnale nervoase. Aceste semnale sunt apoi trimise la creier pentru a fi interpretate ca sunet. Cele trei canale semicirculare, dispuse perpendicular între ele, detectează mișcările capului și ale corpului, contribuind la stabilizarea posturii și la menținerea echilibrului.
Structura urechii interne variază considerabil de la o specie la alta. De exemplu, mamiferele acvatice, cum ar fi delfinii și balenele, au o cohlee deosebit de bine dezvoltată pentru a capta frecvențele sonore care se transmit cel mai bine sub apă. Pe de altă parte, animalele terestre, cum ar fi elefanții, au adaptări care le permit să detecteze frecvențele joase, esențiale pentru perceperea vibrațiilor solului și comunicarea pe distanțe mari. Păsările, pe de altă parte, au structuri ale urechii interne adaptate pentru o mai bună detectare a sunetelor înalte, ceea ce este esențial pentru navigație și vânătoare în zbor.
Pentru o lungă perioadă de timp, oamenii de știință au crezut că aceste variații se datorau în principal adaptărilor specifice la mediul sau comportamentul animalelor. Cu toate acestea, un nou studiu condus de Nicole Grunstra de la Universitatea din Viena și Anne Le Maître de la Institutul Konrad Lorenz (KLI) contrazice această părere. Studiul a fost prezentat într-un articol publicat în Nature Communications.
Conform acestei cercetări, mamiferele aparținând unor grupuri evolutive foarte diferite au dezvoltat urechi interne surprinzător de asemănătoare. În detaliu, cercetătorii au studiat urechile interne ale mamiferelor numite Afrotheria, care includ o varietate de animale precum elefanții, cârtițele aurii și lamantinii. Ei au comparat aceste structuri cu cele ale altor mamifere care trăiesc în medii similare sau au comportamente comparabile, dar sunt genetic foarte îndepărtate, cum ar fi delfinii și aricii. Pentru a realiza această comparație, cercetătorii au utilizat tehnici de microtomografie cu raze X pentru a obține imagini detaliate ale craniilor conservate în muzee. Aceste imagini au fost utilizate pentru a crea modele virtuale 3D ale urechilor interne ale diferitelor animale. Analizând aceste modele, cercetătorii au putut observa că animalele care trăiesc în medii similare sau au un stil de viață similar au dezvoltat urechi interne cu forme foarte asemănătoare.
Acest studiu demonstrează un fenomen cunoscut sub numele de evoluție convergentă, în care specii foarte diferite ajung să dezvolte caracteristici similare datorită unor presiuni ecologice sau de mediu comune. De exemplu, lamantinii, care trăiesc în apă, au urechi interne care seamănă cu cele ale delfinilor, în ciuda faptului că aceste două grupuri de animale sunt foarte îndepărtate în termeni evolutivi. Această descoperire arată că, chiar în lipsa unor strămoși comuni apropiați, animalele pot dezvolta trăsături similare ca răspuns la constrângeri de mediu similare.
