Recent, doi cercetători, un american și un britanic, au estimat că omenirea ar putea rata ideea persistenței în căutarea planetelor locuibile. Apare întrebarea: viața extraterestră chiar are nevoie de o planetă pentru a supraviețui în spațiu?
În fiecare zi, agențiile spațiale descoperă exoplanete și dacă majoritatea covârșitoare sunt total incompatibile cu prezența vieții, rămân câteva pentru care îndoiala este permisă. Se pare că descoperirea uneia sau mai multor forme de viață extraterestră implică în principal acest domeniu de cercetare aparent nesfârșit. Dacă omenirea ar fi pe drumul greșit? Această opinie este cea a cercetătorilor de la universitățile Harvard (Statele Unite) și Edinburgh (Scoția), al căror studiu al cărui preprint a fost postat pe platforma ArXiv.
Pentru autori, oamenii ar putea face o greșeală asociind în mod absolut viața extraterestră cu noțiunea de planetă. Cu toate acestea, este posibil să ne întrebăm dacă ființele inteligente ar fi putut sau nu să dezvolte habitate autonome care să nu necesite prezența unei astfel de planete. Cu alte cuvinte, cercetătorii cred că viața extraterestră este probabil să supraviețuiască, sau chiar să prospere, cu ușurință fără o planetă mamă. „Definițiile obișnuite ale habitabilității presupun că viața necesită prezența puțurilor gravitaționale planetare pentru a stabiliza apa lichidă și a regla temperatura de suprafață. Acum, având în vedere că evoluția vieții în altă parte ar fi urmat căi foarte diferite față de cea de pe Pământ, habitatele vii ar putea exista și în afara mediilor locuibile tradiționale în jurul altor stele, unde ar avea biosemnături neobișnuite, dar potențial detectabile”, au spus oamenii de știință.
Biosemnăturile neobișnuite discutate aici ar putea face posibilă depășirea condițiilor ostile din spațiu, inclusiv vidurile de presiune, radiațiile și în special temperaturile extreme. Pentru autorii studiului, aceasta presupune deci existența unor habitate vii, adică un tip de ecosistem capabil să gestioneze viața internă prin reglementarea condițiilor de supraviețuire proprie. Mai exact, acestea ar fi structuri sub formă de biopolimeri (sau habitate biogene) care filtrează lumina lăsând razele UV în exterior, reținând în același timp anumite gaze volatile, cum ar fi vaporii de apă. De exemplu, ar putea fi vorba de aerogeluri de silice, ale căror proprietăți izolante sunt excepționale, capabile să regleze o temperatură interioară trăibilă în condiții de mediu în care predomină frigul extrem.
Studiul precizează că, dacă astfel de structuri există cu adevărat, acestea ar trebui să fie situate la o distanță între una și cinci unități astronomice de Soare, sau între 150 și 750 de milioane de kilometri. Pentru autori, ar fi interesant dacă oamenii de știință și-ar modifica oarecum abordarea în căutarea și detectarea vieții extraterestre. Această cercetare evidențiază biosemnăturile precum gazele sau alte materiale care ar mărturisi prezența vieții.
În cele din urmă, cercetătorii au discutat despre noțiunea de biologie adaptivă, care ar putea ajuta omenirea să continue dezvoltarea speciei în afara Pământului, fără a fi nevoie să se stabilească pe o altă planetă precum Marte. Între timp, este important de subliniat că această cercetare a făcut doar obiectul unei pre-publicări și, prin urmare, nu a fost validată, deocamdată, de colegi.