De ce o votez pe Hillary? Pentru că mi se pare drept să ne spunem părerea, toţi cei 7,3 miliarde de pământeni, atunci când se pune problema alegerii împăratului / regelui / ţarului / mikadoului / preşedintelui Pământului – şi cum ţara mea este (aproape) un protectorat nord-american, eu va trebui, nu-i aşa, să-mi dau votul suprem unui cetăţean din ţara Unchiului Sam. Deocamdată, vot metaforic…
Dar de ce unei femei şi nu unui general? Pentru că, n-am nici o îndoială, femeile vor prelua de pe umerii firavi ai bărbaţilor istovitoarea, copleşitoarea sarcină a conducerii lumii. O vor lua fără luptă, fără prea multă zbatere din partea jumătăţii masculine a speciei, va fi, pur şi simplu, o complexă acţiune nebeligerantă, etapă a unui război în care, cum memorabil spune cel mai parşiv ministru de externe din Istorie, Henry Kissinger, „trădările între cele două tabere sunt atât de numeroase”.
Am şi un motiv personal pentru a-i trimite metaforicul meu vot Doamnei Clinton: în tumultoasa mea viaţă, în două rânduri am fost aproape de domnia sa, am auzit-o vorbind, i-am apreciat charisma – şi sunt de părere că, împreună cu Angela, führerul Europei, Hillary va forma o echipă solidă, un duet de anti-generălese-şefe-de familii care poate linişti pe alde Putin şi hatamanii lui, musulmanii nebuni după jihad, bancherii hulpavi şi turbocapitaliştii exagerat de lacomi şi distructori de societate.
Soluţii SF pentru România
UE s-a arătat neînduplecată: până şi voi, românii, trebuie să vă construiţi autostrăzi, chiar dacă ideea nu place conducătorilor voştri şi hoţia constructorilor întrece orice imaginaţie! În plus, Dacia-Renault, producătorul a 5% din PIB-ul României, are pretenţia – justificată, de altfel – ca autostrada să-i treacă prin curte. Autostrada Piteşti – Sibiu.
Dacă aş fi în locul acestui inginer extraordinar care este Constantin Stroe, m-aş adresa pentru rezolvare Preşedinţiei României: ia transformaţi-vă instituţia, domnule Profesor Klaus Iohannis, într-o entitate mobilă, care să avanseze pe traseu, de la Piteşti spre Sibiu, pe măsură ce autostrada se construieşte! Dacă, însă, preşedintele României se dovedeşte prea comod şi prea conservator, sugerez Guvernului României să scoată, pur şi simplu, la licitaţie întregul Minister al Transporturilor, cu toate societăţile şi sateliţii aferenţi.
Iată, am zice noi către lumea largă, la bugetul de, să zicem, 25 de miliarde de euro, puteţi veni voi, germanii, austriecii, turcii, chinezii să ne construiţi autostrăzile şi să ne reparaţi căile ferate? Orice altă formaţie decât actualul Minister al Transporturilor, venind de oriunde, din Patagonia până în Karakorum, ar rezolva problema noastră veche de un sfert de veac în maximum doi ani. Idee fantezistă, ca şi prima…
Evanghelizarea prin ştiinţă
Adică ceea ce colegii mei au denumit Science Show Interactiv „Marile Mistere ale Ştiinţei” a avut multe momente memorabile în săptămâna de Şcoală altfel, unul dintre ele ilustrând cel mai bine aventurile echipei S&T: la Braşov, de pildă, la întâlnirea cu elevii Şcolii Gimnaziale nr. 6 „Iacob Mureșianu”, cel mai tânăr redactor al nostru, Alex Safta, după ce a ţinut în faţa gimnaziştilor o prelegere nostimă despre creier, s-a oferit să distribuie exemplare din revista noastră elevilor – priviţi ce splendid spectacol şi câtă foame de cunoaştere manifestă copiii României! (vă mai spun că mai „rutinaţii” Marc Ulieriu şi Adrian Nicolae, prevăzînd formarea ad-hoc a unei „grămezi” de rugby, s-au retras discret, lăsându-l pe junele Alex în mijlocul bătăliei).
Să mai adaug că Adrian, susţinând în faţa elevilor o prezentare despre evoluţia Vieţii şi perioada dinozaurilor – subiect foarte apreciat de colecţionarii de dinozauri-jucărie – se apucă să le dezvăluie că – realitate necruţătoare – unii dintre dinozaurii favoriţi ai copiilor pot fi consideraţi păsări preistorice, căci aveau pene; indignat, un băieţel din ultima bancă sare, arţăgos, să-l apere pe vedeta lor, faimosul „T. Rex”: „Să nu cumva să ziceţi că şi asta avea pene!”, se zborşi indignat viitorul paleontolog…
Noam Chomsky
Evreul ucrainean ajuns uriaş savant american, specialist în lingvistică matematică, semantică şi alte câteva discipline, răspunde recent întrebărilor unei jurnaliste de la EuroNews, şi în binecunoscutu-i stil belicos, declară că:
- În sfârşit, SUA nu mai este o ţară izolată pe continentul american, strângerea de mână dintre Obama şi Raul Castro consfinţind deschiderea tuturor „ţarilor” Americii Latine către vechiul constructor de republici bananiere, reprofilat acum mai ales pe luarea sub protecţie a Uniunii Europene, folosind sfiosul NATO;
- Uniunea Europeană trebuie acum să aibă cu adevărat speranţe, căci foarte promiţătoarele mişcări politice Syrisa şi Podemos pot însemna momentul de deşteptare a poporului european, cel care încă trăieşte, în mai toate ţările europene, sub oblăduirea „statului bunăstării”, acel „wellfare state” de care SUA sunt atât de departe.
Angela Merkel
Fiziciană RDG-istă, fiică a unui pastor protestant, care trăieşte într-o căsuţă modestă şi cu un salariu pe care toţi bancherii lumii l-ar dispreţui, a fost aleasă de celebra revistă The TIME drept „Omul anului 2014”. După încercări repetate şi nereuşite de a reconstrui puntea istorică Germania – Rusia, Angela l-a declarat pe fostul spion sovietic în RDG-ul de pe vremuri drept „un om care trăieşte într-o altă lume”.
Căci cine şi-ar fi închipuit, după miraculosul an 1989, că după secolul al XX-lea omenirea va intra într-o perioadă de EV Mediu Întârziat, că Rusia va tânji şi va acţiona să-şi refacă imperiul de pe vremea ţarilor Petru Romanov şi Iosif Djugaşvili Stalin, iar arabi descreieraţi vor prelua filozofia criminală wahabită şi se vor lansa într-un oribil jihad sinucigaş?
La CNN
Ne aflăm, totuşi, într-o perioadă foarte fertilă a istoriei omenirii, spuneau astă toamnă Brent Scowcroft şi Charles Powel, consilieri pe probleme de securitate ai lui Ronald Regan, respectiv Margaret Thatcher, în anul de graţie al căderii Zidului Berlinului. Erau intervievaţi de analistul meu preferat, Fareed Zacharia, în emisiunea GPS (Global Public Square); amândoi au subliniat rolul uriaş pe care l-a avut Mihail Gorbaciov în momentul de răsucire spre normalitate a lumii.
Nota bene: Mişa Gorbaciov nu a dezlănţuit tancurile în Berlin, a lăsat pacea să se pogoare peste Europa, dar a pus o condiţie, aceea ca NATO să nu înainteze peste limitele de atunci. Or, comparaţi starea lumii din acel moment astral cu zilele sumbre pe care le-a adus cucerirea Crimeei de către armata lui Putin: gestul sublim al lui Gorbaciov a fost astfel aneantizat de sordida istorie a ultimului deceniu.
Din nou despre marile mistere ale ştiinţei
Echipa S&T a navigat pe traseul Târgul Neamţ (show în colaborare cu Asociaţia „Pro Democraţia” şi emisiune la postul TV local) – Suceava (împreună cu societatea ştiinţifică „Cygnus” plus emisiune TV) – Ştefăneşti, Botoşani (lângă legendara Guranda, sălaşul primelor Tabere SF din România, 1980 – 1982, la iniţiativa cenacliştilor Stelian Neagu şi Dan Merişca) – Iaşi (în Sala Paşilor Pierduţi de la Universitate) – Bacău (Şcolile Gimnaziale „George Bacovia„ şi „Alexandru cel Bun”) – Bucureşti (IFIN –HH Măgurele, alături de fizicieni ai institutului, întâlnire cu elevi din Capitală) – Braşov (Şcoala Gimnazială nr.6) – Băile Herculane (împreună cu Despina şi Dan Bălteanu, întâlnire cu profesori de fizică şi elevi din Judeţul Caraş Severin în sala de conferinţe a Hotelului „Diana”).
Am avut sute, poate mii de spectatori la show-urile noastre de ştiinţă, o adevărată demonstraţie în favoare ideii de normalitate şi un îndemn pentru Ministerul Educaţiei ca acţiunea noastră să prindă momentum prin susţinerea unor „şcoli mobile” care să străbată ţara în lung şi în lat, adăugând lecţiile noastre itinerante la civilizarea ştiinţifică şi tehnologică fără de care România nu poate face saltul spre Viitor. Şcoala clasică, e limpede, nu mai este de ajuns.
Comitetul Naţional de Bio-Economie Aplicată
Toată stima pentru o recentă iniţiativă a Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (preşedintre prof. univ. Tudor Prisăcaru): a fost lansat Comitetul Naţional de Bio-Economie Aplicată, entitate care poate interveni serios, cred eu în promovarea dezvoltării durabile în ţara noastră. O mai veche iniţiativă a GNIR (Grupul Naţional al Investitorilor Români), a doctorandului Denis Diaconescu pătrunde astfel în realitatea socială, mai ales că UEFISCDI (Director General prof. univ. Adrian Curaj) a oferit instituţionalizarea noii entităţi.
