Când vine vorba de distrugerea virușilor, de obicei utilizăm metode chimice. Dar ce părere ați avea de înjunghierea lor? Aceasta este abordarea pe care au folosit-o o echipă de cercetători din Australia când au creat un material de siliciu cu vârfuri care distrug fizic virușii. Cu o rată de succes de 96%, abordarea lor și-ar putea găsi un loc în spitale, laboratoare și alte medii adverse împotriva bolii.
De la casele obișnuite la unitățile spitalicești, substanțele chimice antivirale – cum ar fi șervețelele dezinfectante, spray-urile și gelurile – tind să fie strategiile noastre de dezinfectare. Dar, în timp ce ștergerea ocazională ar putea fi suficientă pentru spațiile cu risc scăzut, cu trafic redus, locuri precum unitățile de terapie intensivă și camerele de izolare din spitale sunt lăsate descoperite. Mai bine zis, majoritatea acestor spații sunt curățate o dată sau de două ori pe zi și, deși pare suficient, germenii sunt liberi să se propage pe suprafețe între ștergere. Roboții care folosesc lumina ultravioletă pentru a igieniza camerele de spital se limitează la curățare ocazională.
Cercetătorii de la Institutul Regal de Tehnologie din Melbourne (Royal Melbourne Institute of Technology, RMIT) au vrut să creeze o suprafață care să țină pasiv boala la distanță. Pentru a face acest lucru, s-au inspirat din natură. Aripile unor specii de libelule, cicade și alte insecte prezintă vârfuri mici care luptă împotriva germenilor prin dezactivarea bacteriilor și ciupercilor. Aceste vârfuri sunt atât de mici încât sunt invizibile cu ochiul liber; ele există doar la scară nanometrică.
Virușii sunt mult mai mici decât bacteriile, așa că vârfurile antivirale ar trebui să fie mai mici decât vârfurile antibacteriene. Întrecând mama Natură, echipa de la RMIT a creat o suprafață de siliciu plină de vârfuri de doar 290 de nanometri înălțime și 2 nanometri lățime. (Este de 30.000 de ori mai subțire decât un păr uman, conform RMIT.) Ideea a fost că aceste vârfuri ar fi suficient de mici pentru a străpunge virușii, făcându-i incapabili de a se reproduce și de a infecta mamiferele.
Într-o lucrare publicată în ACS Nano, cercetătorii descriu un experiment care compară proprietățile antivirale ale suprafeței lor cu vârfuri cu cele ale unui plan neted de siliciu. Deasupra ambelor suprafețe, au plasat virusul paragripal uman de tip 3 (hPIV-3). După doar o oră, 74% dintre virușii de pe suprafața cu vârfuri fuseseră inactivați; la șase ore, această cifră a crescut la 96%. În timp ce virușii de pe suprafața netedă de control și-au pierdut treptat viabilitatea – virușii au nevoie de celule vii pentru a supraviețui pe termen lung și pentru a se reproduce – și-au păstrat în mare parte integritatea fizică și a durat mult mai mult până să moară.
Deoarece virușii sunt mai greu de ucis mecanic decât bacteriile, suprafața experimentală cu vârfuri a fost, de asemenea, destul de eficientă în dezactivarea celulelor bacteriene. RMIT a testat proprietățile antibacteriene ale suprafeței cu Pseudomonas aeruginosa, care poate provoca meningită și pneumonie, și Staphylococcus aureus, bacteria din spatele infecțiilor cu stafilococ. În timp ce celulele de pe suprafața cu vârf au fost rupte la o rată de aproximativ 20% și, respectiv, 30%, celulele de pe suprafața netedă au aderat la material și și-au păstrat viabilitatea.
În lucrarea lor, echipa de la RMIT spune că folosirea suprafețelor care ucid viruși precum a lor cu dezinfectanți obișnuiți ar trebui să asigure o eradicare consistentă și aproape totală (99,99% sau mai mult) a virusurilor infecțioase pe suprafețele comune. Cu alte cuvinte, schimbarea unei suprafețe cu vârfuri invizibile pentru suprafețele convenționale ale spitalelor și laboratoarelor ar putea umple golurile lăsate de ștergerea ocazională cu dezinfectant.
