În „Casa lui Caragiale”, cunoscutul redactor-realizator Alex îşi are biroul chiar lângă fereastră, într-un unghi foarte bun faţă de masa la care sunt primiţi vizitatorii. Aşa că, la sărbătoarea organizată la S&T cu prilejul vizitei „lunatecului” inginer în tehnologii aerospațiale NASA Charles F. Radley, Alex a putut să soarbă toate vorbele celebrului proiectant al liftului lunar.
Radley, ştia echipa S&T, colindă acum din oraș în oraş, vizitând redacţiile de ştiinţă ale revistelor (on line, toate) şi ale posturilor radio-TV (pe net, toate), pentru că în aceste locuri de mare influenţă planetară se pot cerşi banii pentru continuarea liftului care, din Punctul Lagrange L5, s-a întins deja pe câteva mii de kilometri spre suprafaţa Lunii. Mai e nevoie încă de 2-3 milioane de Yuani-$ (moneda cea mai puternică a anilor 2060), altfel sutele de mii de constructori ies din grafic – şi montorii pot fi ademeniţi spre cine ştie ce altă aventură cosmică a mijlocului de veac XXII.
Venerabilul Charles se adresează întregii redacţii (S&T are câteva sute de reporteri care urmăresc întâlnirea pe cosmonet, reţeaua în care bătrânul Internet s-a dilatat odată cu deschiderea primelor două colonii marţiene, a celor patru laboratoare de pe Lună, a puzderiei de uzine şi habitate din punctul L5). Pledoaria genialului constructor de lifturi spaţiale (câştig colateral: Guvernul ONU, marile puteri şi marile corporaţii s-au lăsat convinse să dea startul şi construcţiei liftului spaţial „A. C. Clarke”, cu baza în insula Sri Lanka) curge impecabil, cuvintele lui sunt sorbite de jurnaliştii faimoasei reviste (care, nota bene, îşi permite chiar şi luxul nostalgic de a tipări, săptămânal, câteva mii de exemplare pe hârtie).
Alex însă are alte planuri. A aflat de la tânăra şi nurlia contabilă a venerabilului mass-medium de acţiunea „Asteroid Outpost” declanşată de taikonauţi pe asteroidul (6178)1986DA, unde o uriaşă cârtiţă cosmică proiectată în laboratoarele din deşertul Taklamakan, dar construită la faţa locului pe corpul ceresc lucrează deja de zor, sfredelind asteroidul pentru a pune curând în vânzare materii prime care vor da peste cap pieţele comerciale ale Sistemului Solar.
Căci Alex şi nurlia contabilă ştiu că pe asteroidul în cauză (care încă nu se numeşte „Marşul lui Mao” sau „Epoca Teng Hsiao Ping” sau „Marele Zid”, căci s-ar pierde efectul secretului) cârtiţa-robot minier are în plan să excaveze şi să trimită spre uzine metalurgice planetare şi extraplanetare 10.000 de tone de nichel în valoare de peste 90 de miliarde de Yuani-$, peste 100.000 de tone de platină – de cam 1.000 de milarde de Yuani-$ –, 10 miliarde tone fier în valoare de alte câteva zeci de mii de miliarde.
Iar Alex şi contabila au cumpărat în secret acţiuni la marea antrepriză chinezească, folosindu-se de o relaţie pe care domnişoara o avea în rândurile Yakuzei japoneze. Alex chiar urmăreşte discret în direct pe micul cosm-i-fon imagini de la acţiunea ce se desfăşoară pe asteroid: uriaşa cârtiţă străpunge micul corp ceresc, umple containerele cu miez de asteroid şi consolidează tubul rămas gol, pregătind în acelaşi timp şi alveolele care nu peste multă vreme, când toate vor ieşi la iveală, vor fi asaltate de aventurierii cosmici căutători de aur, platină, nichel, fier dar şi gheaţă, care vor veni în roiuri de mii de nave pentru a pregăti Viitorului mari lovituri minerocosmice.
Căci 216 Kleopatra, un fel de elipsoid cu dimensiunile 217 km x 94 km x 81 km şi, mai ales, 4 Vesta le pot provoca celor 10 miliarde de Homo sapiens o adevărată zguduire socială, dar pentru unii – aici Alex mustăceşte – poate deveni o straşnică sursă de îmbogăţire. Iar în centura post-marţiană şi în mulţimea „troienelor” mişună nu mai puţin de 300 de milioane de asteroizi care aşteaptă „goana după aur” a celui de al XXI-lea veac.
Că Charles vrea să facă ascensoare planetare, treaba lui, n-o să-l împiedecăm, da’ nici n-o să ne grăbim să-i adăpăm noi însetatele bugete, gândeşte Alex şi îi lasă pe Marc, Cristian, Adrian, Cătălin, Răzvan, Claudiu să-şi bată ei capul cu ultimul mega-romantic al veacului. Alex ştie că pe taikonauţi chiar te poţi bizui…
