Suntem în anul 1953, 13 aprilie. Într-un birou al CIA (Central Intelligence Agency) conducătorul organizației de spionaj al SUA, Allen Welsh Dulles, semnează o decizie importantă. El însărcinează departamentul pentru informații științifice (Scientific Intelligence Division) să elaboreze metode pentru controlul minții.
Acest program avea să capete numele de MKUltra și multă vreme va fi învăluit în cel mai deplin secret. Era atât de confidențial și, probabil, compromițător, încât, în 1973, directorul CIA din acea vreme a decis distrugerea tuturor documentelor legate de acest subiect. Din acest motiv este imposibilă o reconstituire completă a activităților desfășurate în cadrul programului MKUltra.
Totuși, dintr-o eroare de clasificare, un număr de circa 20.000 de documente au supraviețuit distrugerii ordonate de șeful CIA. Pe baza lor putem să ne facem măcar o imagine asupra a ceea ce a fost MKUltra, programul american pentru controlul minții.
Decizia de a distruge documentele legate de MKUltra era una oarecum firească. Programul, desfășurat timp de aproape două decenii de către CIA, încălcase adesea drepturi civile elementare. Oamenii au fost supuși unor experimente care le primejduiau viața, fără a li se cere acordul. Probabil că încă mai există unele aspecte legate de programul MKUltra care nu au fost, și nu vor fi niciodată, dezvăluite publicului.
Asta lasă loc multor teorii ale conspirațiilor, conform obiceiului zilelor noastre.
Obiectivele
Așa cum v-am obișnuit, nu iau în seamă teoriile conspirațiilor. Prefer să mă bazez numai pe ceea ce poate fi dovedit. Iar MKUltra, atât cât se știe despre acest program, depășește, uneori, ceea ce ne-am putea imagina despre un program desfășurat de către o agenție de spionaj.
De obicei, documentele oficiale sunt plicticoase. Birocrația obligă la folosirea limbii de lemn, și din acest motiv, cel mai adesea, prefer să nu dau citate lungi din asemenea documente. Totuși, există un document, din mai 1955, în care se precizau obiectivele programului MKUltra, care cred că merită un citat amplu. Să nu uităm, este vorba despre un program prin care se încerca manipularea comportamentului uman, în scopuri de spionaj.
Pentru aceasta, CIA a lansat programe de cercetare prin care se încerca obținerea de substanțe și elaborarea de metode care puteau duce la îndeplinirea obiectivelor MKUltra, după cum urmează:
- Substanțe care să ducă la gândire ilogică și impulsivitate exagerată astfel încât subiectul [atacului] să fie discreditat public.
- Substanțe care să amplifice procesele de gândire și percepția.
- Substanțe care să prevină sau să contracareze efectele alcoolului.
- Substanțe care să amplifice efectele alcoolului.
- Substanțe care să producă, într-o manieră reversibilă, semne și simptome ale unor boli cunoscute, ce ar putea fi folosite pentru simularea unor maladii.
- Substanțe care să facă mai ușoară hipnotizarea sau să îi amplifice efectele.
- Substanțe care să crească rezistența persoanelor la tortură și privațiuni pe timpul interogatoriilor și la procedurile de „spălare a creierului”.
- Substanțe și proceduri fizice care să provoace amnezia pentru evenimente care s-au produs înainte și pe timpul folosirii lor.
- Metode fizice prin care să se producă șoc și confuzie pe o perioadă mare de timp și care să poată fi folosite pe ascuns.
- Substanțe care să producă dizabilități fizice cum ar fi: paralizia picioarelor, anemie acută etc.
- Substanțe care să producă euforie „pură” fără consecințe ulterioare.
- Substanțe care să ducă la alterarea personalității astfel încât subiectul să devină dependent de o altă persoană.
- Materiale capabile să provoace confuzii mentale, astfel încât subiectul să nu mai poată minți pe timpul interogatoriului.
- Substanțe care să reducă voința și eficiența muncii, chiar și atunci când sunt administrate în cantități nedetectabile.
- Substanțe care să slăbească sau să distorsioneze văzul și auzul, de preferat fără efecte permanente.
- Substanțe cu acțiune imediată, care să poată fi administrate în băuturi, țigări, mâncare etc. Acestea să fie sigure în folosire, să producă amnezie și să poată fi folosite oricând de agenți.
- Substanțe care să poată fi administrate în secret și care, în cantități foarte mici, să ducă la incapacitate fizică.
Bănuiesc că aveți și dumneavoastră senzația că am pătruns în laboratorul domnului Q, cel care proiecta gadget-uri pentru James Bond… Numai că, în acest caz, nu avem de-a face cu imaginația vreunui scenarist. Obiectivele prezentate mai sus, vă reamintesc, sunt desprinse dintr-un document oficial.
Argumentele
Înainte de a prezenta câteva dintre acțiunile concrete ale CIA în cadrul programului MKUltra, cred că ar trebui să încercăm să vedem care ar fi putut fi argumentele pentru lansarea unui asemenea program amplu pentru manipularea personalității și comportamentului indivizilor. Acesta nu a fost primul și singurul program de control al comportamenului uman.
Înaintea lui, CIA a finanțat, în 1951, programul ARTICHOKE în care studia hipnoza și dependența de morfină. Au mai existat și programele MKSEARCH, MKOFTEN, BLUEBIRD care aveau drept țintă diferite aspecte ale comportamentului uman.
Separat de CIA, Marina SUA a desfășurat programul Chatter, între 1947 și 1953. Probabil că ideea plutea în aer. Începuse deja războiul rece și de dincolo de cortina de fier veneau știri alarmante, despre felul în care comuniștii experimentau și stăpâneau tehnici de persuasiune avansate, care duceau la alterarea judecății și personalității umane.
Cele mai multe dintre ele le găsim prezentate și analizate într-un document declasificat al CIA, elaborat în februarie 1956. Documentul, intitulat „BRAINWASHING from A Psychological Viewpoint” (Spălarea creierului din punct de vedere psihologic) face o trecere în revistă a procedurilor folosite de către regimurile comuniste pentru alterarea masivă a personalității.
Documentul de 92 de pagini, pe care l-am citit cuvânt cu cuvânt, are darul să șocheze încă de la început. Moto-ul lui este un citat din romanul Verdun publicat de Jules Romains în 1916. Iată acest citat cât se poate de șocant: Știm că oamenii pot fi convinși să facă orice. Este doar o problemă de găsire a mijloacelor. Dacă le creezi multe dificultăți și îi iei treptat, îi poți convinge să își omoare părinții, să îi facă tocană și să îi mănânce
În prefața lucrării mai este dat și un exemplu de spălare a creierului. În decembrie 1948 cardinalul József Mindszenty era arestat pentru complot împotriva statului comunist. În 1949, deși era complet nevinovat, Mindszenty a „recunoscut” în fața tribunalului o serie lungă (și absurdă) de crime: furtul bijuteriilor Coroanei Ungariei, arestarea guvernului ungar, declanșarea celui de al treilea război mondial etc.
În documentul citat se scrie despre acest caz că a fost vorba despre „o alterare masivă a proceselor de gândire care a dus la mărturia cardinalului” și că „incredibila logică aparentă a mărturisirilor unui om cu o asemenea inteligență nu poate avea o altă explicație. Acest om a fost redus la starea în care procesele de gândire nu mai erau controlate de o judecată critică.”
În lucrarea amintită se face o amplă trecere în revistă a tehnicilor folosite de către regimurile comuniste pentru alterarea personalității umane. Tehnici de interogare, mai mult sau mai puțin subtile, izolarea aproape totală a prizonierului, diferite forme de tortură psihică și fizică etc. sunt folosite pentru a modifica personalitatea celui vizat. Se vorbește și despre prizonierii americani din timpul războiului din Coreea.
„Un aspect interesant privește comportamentul prizonierilor de război, care au suportat proceduri de spălare a creierului în timpul războiului coreean. Unii dintre aceștia au ajuns în fața Curții Marțiale, alții au dat declarații umilitoare în presă. Este uimitor faptul că nici unul dintre aceștia nu a spus: «Am fost spălat pe creier, am crezut ceea ce se spunea la radio.».
Se pare că ei nu au putut să își explice ceea ce li s-a întâmplat. Unii se întreabă dacă această inabilitate de a comunica propria experiență nu este asemănătoare cu cea a celor reveniți dintr-o criză schizofrenică. Lor le este imposibil să își descrie criza. În mod similar, cei care au fost supuși la proceduri de spălare a creierului vorbesc despre experiența lor ca fiind ceva «indescriptibil ». […] Victima «uită» literalmente ceea ce i s-a întâmplat pe timpul procesului de spălare a creierului.”
Experimentele
La vremea la care s-a lansat programul MKUltra cunoștințele din domeniul psihologiei și psihofarmacologiei erau extrem de puține și vagi. CIA nu era, și nu este, o agenție pentru cercetări științifice și din acest motiv, prin intermediul unor organizații fantomă, cum ar fi The Society for the Investigation for Human Ecology, a distribuit fonduri către universități și spitale pentru a îndeplini obiectivele programului MKUltra.
Se pare că 86 asemenea instituții au primit bani de la CIA, fără ca cercetătorii implicați să fie informați că participă la un program ultrasecret. Desigur, cercetătorii, nefiind niște persoane lipsite de etica cercetării științifie, au aplicat codurile de conduită valabile în acea vreme. Din nefericire, standardele vremii permiteau cruzimi de neimaginat în zilele noastre. Să vă dau câteva exemple.
Tehnici de tortură experimentate la Universitatea McGill
Universitatea McGill se află în Montreal, Canada. Aici s-au desfășurat câteva dintre experimentele din cadrul programului CIA de control al comportamentului uman. Unul dintre ele, subproiectul 68 din cadrul programului MKUltra, a fost realizat de către psihiatrul Donald Ewen Cameron.
Acesta pleca de la ideea”restructurării” minții umane care ar putea vindeca anumite boli psihice. El credea că acestea sunt o consecință a felului în care individul a „învățat” să vadă lumea. Pentru a corecta viziunea anormală asupra lumii, credea Cameron, ar fi nevoie de o „recablare” a conexiunilor cerebrale. Pacientul trebuia, mai întâi, să fie adus la starea din copilărie, iar restul să fie „șters”.
Pare logic, nu-i așa? Astăzi am vorbi de o procedură violentă de „spălare a creierului”. Cameron credea că este vorba despre o procedură medicală legitimă. Într-o primă etapă, pacientul era adus la „starea de copil”. Pentru aceasta erau utilizate unele droguri, care făceau ca pacientul să doarmă neîntrerupt vreme de zece zile. După aceea erau supuși, timp de 15 zile unor șocuri electrice puternice. În unele cazuri, Cameron a adăugat și forme extreme de privare senzorială (practic, pacienții erau închiși în celule individuale în care domneau întunericul și liniștea depline).
Cameron descria astfel rezultatele acestor prime etape: „Pacientul pierdea nu numai noțiunile de spațiu și de timp, ci și toate trăirile […]. În formele mai avansate pacientul nu mai putea nici măcar să meargă fără ajutor și avea dublă incontinență.” În cea de a doua etapă începea „recablarea” propriu-zisă. Pacienții erau obligați să asculte neîntrerupt mesaje specifice, prin care să fie „restructurată” viziunea pacientului asupra lumii. Mesajele erau repetate de 500.000 de ori.
Nu cred că mai este nevoie de vreun comentariu. Voi mai spune doar că aceste experimente cumplite au stat la baza redactării unor capitole din manualul „KUBARK Counterintelligence Interrogation” al CIA.
Drogurile
O cale mai simplă pentru a influența comportamentul uman părea a fi utilizarea anumitor droguri. CIA și-a concentrat atenția asupra LSD-ului, un drog semisintetic sintetizat pentru prima oară în 1938. CIA a finanțat mai multe programe de cercetare ale efectelor LSD-ului. Uneori a apelat la voluntari, alteori drogul a fost administrat în secret, unor oameni care habar nu aveau că participă la vreun experiment. A existat cel puțin o victimă a acestor experimente.
În 27 noiembrie 1953, Frank Olson, un expert civil în domeniul microbiologiei, din cadrul armatei americane, se arunca pe fereastra camerei de la etajul zece a hotelului Statler Hotel, din New York, unde era cazat. Gestul său era inexplicabil. Ar fi rămas un mister, dacă nu ar fi putut să fie reconstituite evenimentele care au precedat acest gest fatal. Cu câteva zile mai devreme, pe 19 noiembrie, a fost organizată o reuniune a câtorva oameni de știință din cadrul armatei și CIA. Cu această ocazie au fost servite și băuturi.
Într-o sticlă de Cointreau, un agent al CIA a pus, pe ascuns, 70 de micrograme de LSD. Apoi a urmat monitorizarea atentă a celor care primiseră drogul. În cazul lui Olson lucrurile au luat o întorsătură dramatică. La scurt timp după administrarea drogului a început să prezinte simptome grave de paranoia și schizofrenie. Deoarece CIA nu dispunea de niciun psihiatru în localitatea în care se desfășurase întrunirea care servise drept paravan pentru experimentul cu LSD, Olsen a fost trimis la New York pentru asistență psihiatrică.
Este aproape incredibil. CIA organizează un experiment secret pentru a testa capacitatea unui drog de a influența comportamentul urman fără să aibă la fața locului un expert în psihiatrie! La New York, Olsen a primit asistență de la doctorul Harold Abramson, un medic ale cărui cercetări asupra efectelor LSD-ului erau finanțate indirect de CIA. Din nefericire, tratamentul nu a dat rezultatele sperate. În urma unei crize puternice, pe 27 noiembrie 1953 Olsen s-a sinucis.
Comoții cerebrale induse
Într-un document al CIA, intitulat „Request for Support of Research on the Mechanism of Brain Concussion” (Solicitare pentru finanțarea cercetărilor asupra mecanismelor comoțiilor cerebrale), elaborat undeva înainte de anul 1956 (fac această presupunere, doarece solicitarea de finanțare se referea la perioada 1 februarie 1956 – 1 februarie 1957). Deși nu oferă multe detalii, documentul este surprinzător. CIA încerca să se folosească de comoțiile cerebrale pentru a induce amnezia. Voi cita câteva paragrafe din acest document:
„10.1 Trotter, W. Definește comoția cerebrală ca fiind « o stare tranzitorie produsă de leziune cerebrală, care are un debut instantaneu și care se manifestă printr-o gamă largă de simptome […], chiar dacă leziunea nu poate fi detectată, și care totdeauna este urmată de amnezie referitoare la momentul producerii accidentului ».
10.2 Paragraful anterior implică posibilitatea conceperii unei tehnici prin care să fie indusă o comoție cerebrală, fără niciun avertisment prealabil și fără a provoca traume fizice vizibile. Persoana afectată va fi pusă în imposibilitatea de a-și aminti ceea ce s-a întâmplat cu ea. Această tehnică de producere a comoțiilor cerebrale ar putea fi folosită de mai multe ori, fără dezvăluirea naturii sale.”
În continuarea documentului CIA sunt prezentate mai multe posibilități pentru producerea de comoții cerebrale, de la „dispozitive de impact” până la folosirea fenomenului numit „cavitație”, care nu mai implică un impact fizic cu craniul persoanei atacate. Fără a intra în detalii, voi spune că fenomenul de cavitație apare atunci când într-un lichid avem o scădere bruscă de presiune, ceea ce duce la apariția unor bule de vapori.
Exemplul cel mai simplu de cavitație este reprezentat de bulele care apar în jurul elicei unei nave. Pentru a produce bule similare în lichidul cefalorahidian, CIA avea în vedere două metode, citez:
„a. O undă de șoc care se propagă prin aer;
b. Excitare fizică produsă de un dispozitiv mecanic sau sonor, care este reglat pe frecvența de rezonanță a capului”
În continuare se mai arată că, citez:
„11.0 Ar fi avantajos să se studieze eficiența celor două metode prezentate mai sus ca mijloace pentru a se realiza spălarea creierului […]”
Producerea de comoții cerebrale reprezenta subproiectul 54 din cadrul MKUltra. Conform unei audieri în fața unei comisii a Senatului SUA, depusă de către amiralul Turner, acest proiect a fost respins.
Magicienii
MKUltra nu a abordat numai aspecte legate direct de manipularea comportamentului indivizilor. Poate să vă pară surprinzător, dar CIA a apelat și la… magicieni. Arta lor trebuia să îi ajute pe agenții CIA să plaseze pe ascuns drogurile care ar fi trebuit să fie administrate țintelor vizate.
Citez dintr-un memo, datat 11 noiembrie 1957:
„Acesta este un memo privitor la manualul de trucuri [elaborat de CIA]. Manualul este structurat în următoarele cinci secțiuni:
- Principiile psihologice care stau la baza realizării cu succes a trucurilor
- Trucuri cu pilule
- Trucuri cu materiale solide
- Trucuri cu lichide
- Trucuri prin care pot fi manipulate în secret obiecte mici […]
[…] Secțiunile 2, 3, 4 și 5 au fost concepute pentru a fi folosite numai de către bărbați și mai sunt necesare două secțiuni. Ar fi necesară o secțiune în care să fie prezentate trucuri și tehnici care pot fi folosite de către femei. Ar mai fi necesară o secțiune în care să fie prezentate trucuri care să poată fi realizate prin colaborarea a două sau mai multor persoane. Ambele secțiuni vor conține trucuri complet diferite de cele prezentate [în actualul manual]”
Aici nu este nimic de comentat. Pare benignă arta iluzionismului. Ea nu ar putea să facă rău cuiva. Dar asta doar atâta vreme cât nu este folosită pentru a plasa droguri în paharul țintei vizate.
Concluzie
În textul de mai sus nu am prezentat decât o mică parte a unui program de „cercetare”, care a stârnit un adevărat scandal, prin caracterul său adesea inuman. Și, deși programul MKUltra a fost abandonat, este bine de știut că rezultatele, obținute pe vremea în care acesta era operațional, sunt folosite acum pentru interogarea prizonierilor în faimoasele închisori clandestine ale CIA. Dar asta este o altă poveste, pe care o voi scrie cu altă ocazie.
