În inima Pentagonului, se simte tot mai intensă presiunea de a găsi locul potrivit pentru un nou port spațial american. Forțele Spațiale ale SUA (Space Force) își doresc ca, până în 2030, să construiască și să pună în funcțiune un al treilea centru de lansare pentru rachete grele, care să completeze bazele deja consacrate din Florida și California. Aceste două situri, Cape Canaveral și Vandenberg, au susținut lansări timp de aproape șapte decenii, iar cererea pentru acces la spațiu este în continuă creștere.
Ambiția este clară, dar provocările sunt pe măsură. Mai sunt doar patru ani până la termenul propus, iar autoritățile nu au stabilit încă unde va fi amplasat viitorul port spațial și nici cum vor obține terenul necesar. Secretarul Forțelor Aeriene, Troy Meink, a adus pentru prima dată în discuție nevoia unui al treilea punct de lansare în luna mai, subliniind că infrastructura actuală nu va putea face față numărului tot mai mare de misiuni spațiale, atât comerciale, cât și militare.
Un studiu comandat de Congresul SUA a confirmat această nevoie, arătând că este esențial un nou loc capabil să găzduiască lansări de rachete grele și foarte grele, pentru a menține poziția de lider a Statelor Unite în explorarea spațiului. Politica națională actuală, lansată de administrația Trump, încurajează extinderea infrastructurii spațiale, inclusiv construirea de noi porturi pentru lansări și reveniri din spațiu.
Generalul locotenent Philip Garrant, responsabil cu achizițiile pentru Space Force, a recunoscut că, deși ținta pentru 2030 este ambițioasă, nu este ușor să construiești un port spațial de la zero. „E ca un aeroport, dar mult mai zgomotos și complex”, a spus el, subliniind că trebuie luate în calcul siguranța, accesul la resurse și impactul asupra comunităților locale.
Până acum, nu există un plan concret sau un calendar pentru demararea efectivă a proiectului. Garrant a menționat că va fi nevoie de o colaborare strânsă cu autoritățile locale și de stat pentru a identifica cel mai potrivit teren și pentru a obține toate aprobările necesare.
Anul trecut, peste 170 de lansări orbitale au avut loc de pe cele două mari baze americane, iar estimările arată că, până în 2036, ar putea fi nevoie de până la 700 de lansări anual. Un al treilea port spațial ar reduce presiunea asupra facilităților existente și ar oferi ceea ce specialiștii numesc „reziliență geografică” — adică o rezervă strategică în caz de dezastre naturale sau atacuri care ar putea scoate din funcțiune una dintre bazele principale.
Există deja câteva opțiuni pe masa de lucru. Guvernul federal deține Wallops Flight Facility în Virginia, folosit în principal pentru teste suborbitale și lansări de sateliți mai mici. Mai există și spațiul de lansare din Alaska, deținut de stat, folosit pentru rachete de dimensiuni reduse. În plus, tot mai multe companii private, precum SpaceX, construiesc porturi spațiale proprii, iar varianta de a închiria facilități de la astfel de operatori devine din ce în ce mai tentantă pentru militari.
În următorii ani, decizia privind locul și modul de realizare a noului port spațial va modela nu doar viitorul lansărilor americane, ci și felul în care omenirea va explora spațiul. Fie că va fi construit pe teren federal, pe pământ de stat sau în parteneriat cu sectorul privat, acest proiect ar putea deschide o nouă eră a accesului la stele. Iar dacă privim spre cer, poate că următoarea mare aventură spațială va începe mai aproape de casa noastră decât ne-am fi imaginat.
Sursa: Ars Technica
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply