Într-una dintre aparițiile tradiționale de joi de pe Digi 24, Cristian Tudor Popescu face o analiză a gafelor teribile pe care noul președinte al SUA le-a reușit cu seninătate; mă îngrozesc reglementar, personajul periculos ajuns la butoanele atomice mă face să-i trimit un mesaj: „Ne punem centurile de siguranță?”; CTP îmi răspunde: „Cred, mai degrabă, parașutele”.
Ne pregătim așadar să ne azvârlim în gol, suntem, 7,5 miliarde de Sapienși, pedepsiți de o forță absconsă pentru păcate care s-au acumulat până la masa critică? A fost pentru europeni, acest 2016, annus horribilis, cu BREXIT, lideri naționaliști iresponsabili călcând pe urmele lui Hitler și cu această farsă a democrației care este miliardarul Donald Trump? Oare cu ce a greșit omenirea?
Pentru că, hai să creionăm un tablou, ne aflăm, în aproape toată lumea, la capătul a șapte decenii de pace, cu sărăcia globală la un nivel istoric minim și speranța de viață depășind 70 de ani (în 1900: 41 de ani, în medie! – pentru fiecare unică și irepetabilă viață), cu uriașe progrese ale științelor și tehnologiilor, care ne-au ușurat considerabil traiul, cu școală pentru aproape nouă zecimi dintre locuitorii planetei, cu libertăți la care, în urmă cu nici o jumătate de veac, marii visători ai societății nici nu sperau.
Așadar, de ce tendința de a de-construi lumea, trimițând-o către un imprevizibil haos? Să fie mersul societății obligatoriu în linia Huntington – Fukuyama, război al civilizațiilor și sfârșit al Istoriei? Nu cred. Personal, nu am decât un singur răspuns: societatea liberală (citește: lumea capitalistă) s-a angajat într-o cursă de dezvoltare care lărgește permanent și dramatic prăpastia între bogați și săraci.
În țările democratice – de fapt, aproape peste tot – votul săracului contează la fel de mult ca și cel al miliardarului; cu această singură armă a sa, săracul se poate răzbuna, schimbând permanent ordinea politică; exploatată această permanentă nemulțumire de către populiști și demagogi carismatici, la cârma marilor puteri sunt trimiși Trump, Theresa May, Putin – și veți vedea, alții asemenea vor urma.
Înnod sforile parașutei, Cristian are dreptate, nu pot decât să ridic din umeri și să mă las pe mâna celor mari și, eventual, înțelepți. Contez pe țara lui „Liberté, égalité, fraternité”, Franța, pe fosta ei inamică tradițională, Germania, al cărei popor sper să fi învățat lecția Istoriei.
Dar mai ales pe poporul european, cel care a inventat politica și democrația (tocmai în secolul lui Pericle), a deslușit Teorema pătratelor catetelor și Principiul lui Arhimede, a inventat teatrul, muzica simfonică și universitățile și care popor, iată, a creat o unitate istorică atât de plină de potențial, această Uniune Europeană care ar trebui să-i înfrățească pe toți cei 500 de milioane de locuitori ai Bătrânului Continent.
Fac imediat pasul în interiorul granițelor țării pe care niciodată nu m-am gândit să o părăsesc, dar încerc și câteva propuneri pentru continentul în care trăiesc.
Ce-ar fi dacă, de pildă, am face unele tentative de izolare terestră, noi, europenii, dacă am decide să trimitem pe tușă limba engleză, scoțând-o din obligațiile politice ale cancelariilor de la Bruxelles și Strasbourg, dar și din instituțiile culturale, și am readuce în prim plan franceza, germana, spaniola, de pildă? Dacă am întoarce spatele Hollywood-ului și am acorda încredere caselor de filme și televiziune din Italia, Franța, Germania, Spania?
Dacă, așa cum am făcut cu rețeaua europeană „Galileo” de sateliți pentru transport și localizare geografică, am grăbi construirea unui Internet pentru utilitate europeană? Dacă am grăbi unificarea legislației între țările UE și candidatele la aderare: aceeași justiție, impozite la fel peste tot, Biblioteca Digitală Europeană a tuturor limbilor și culturilor continentului – ce minunate antreprize ale Viitorului ar putea ieși din momentul de răscruce de acum!…
În consecință, în limitele acestui teritoriu de 237.502 kilometri pătrați care înseamnă casa mea, activitatea trebuie obligatoriu să crească în intensitate. România este o țară solidă și stabilă – nu vă uitați la ce mârâie mass media, jurnaliștii, după ce au ratat toate evenimentele, în toată politica planetei (retrogradând de la poziția de a patra putere în stat, în orice stat) au acum nevoie acută de audiență – așa că vă pot spune, cu mare satisfacție, că România se construiește, mai ales la poale.
Că nu doar superbul super-laser ELI și „ținutul” Laser Valley dau semnalul promovării țării într-o categorie superioară a civilizației lumii („mina de aur de la Măgurele”, le numește profesorul Adrian Curaj), ci și marile Institute de Cercetare (IFIN, INCAS, „Petru Poni”, IT-iștii clujeni și ieșeni), Academia Română, lumea culturii, milioanele de locuințe construite, dar și gradul mereu crescând de conștiință civică arată că românii duc acum, în anii de democrație de după Revoluția din 1979, o viață decentă.
Îmi face mare plăcere să vă spun că, în întâlnirile pe care echipa S&T le are cu publicul, aflăm mereu despre inițiative ale oamenilor de cultură responsabili, capabili să-și mobilizeze concetățenii și să-i facă să se implice în acțiuni de construcție socială – grupuri de reflexie, de pildă, la Focșani, Iași, Constanța, Suceava, în Sectorul 3 al Capitalei (la Casa Artelor), de care literalmente profită mii de oameni.
Iar cât privește viitorul educației, vă răspund cel mai bine înșirându-vă cele opt programe pe care le propune grupul „România educată” al Academiei Române (condus de academicianul Ion Dumitrache):
- P1: Start bun în educație;
- P2: Autonomie și respectabilitate;
- P3: Învățare autentică pentru toți;
- P4: Bunăstare și stimă de sine;
- P5: Excelență în pregătire;
- P6: școli și universități deschise;
- P7: Minți creative;
- P8: Universitatea în societatea cognitivă.
Peste Atlantic, milionarii care se pregătesc pentru sfârșitul lumii (se numesc prepperi) își sapă catacombe și strâng provizii pentru a depăși cine știe ce periculoasă întâmplare. Dar în SUA, jurnalistul de știință Neil deGrasse Tyson ne anunță că marele business al anului va fi „eclipsa americană” și ne invită să venim în număr mare să urmărim cum umbra Lunii va traversa spectaculos continentul american de la Vest la Est, așa cum nu s-a mai întâmplat de la anul 1776, atunci când se făurea federația statelor americane; pe vremea aceea, emigranții nu aveau nevoie de vize. Acum au.
Și tot în SUA (țara tuturor posibilităților, nu-i așa?!), sud-africanul Elon Musk, patronul companiilor SpaceX și Tesla, pregătește o expediție de o sută de persoane spre planeta Marte. Toți fără viză marțiană.
