După un accident vascular cerebral, pacienții pot prezenta o varietate de probleme, inclusiv slăbiciune sau paralizie pe o parte a corpului, dificultăți de mers sau de păstrare a echilibrului, probleme de vedere și probleme de memorie sau de cunoaștere. De asemenea, pot experimenta durere și amorțeală. Printre tulburările cu cel mai mare impact, însă, se numără tulburările de vorbire și afazia, care se manifestă prin dificultăți de înțelegere sau de a produce limbaj. Acest lucru face ca comunicarea cu cei din jur să fie extrem de dificilă și le poate afecta foarte mult calitatea vieții. Intervenția unui logoped aprobat este atunci valoroasă, dar munca de redobândire a utilizării vorbirii poate dura timp. Din fericire, știința progresează și un nou implant oferă speranță.
Dacă tehnologia implanturilor neuronale folosite pentru restabilirea capacității de a vorbi nu este nouă, oamenii de știință de la Universitatea din California (San Francisco, Statele Unite) au mers de această dată mai departe și au dezvoltat un implant cerebral stimulat cu inteligență artificială. care a permis unui supraviețuitor al atacului vascular cerebral să comunice în două limbi: engleză și spaniolă.
În studiul lor, publicat jurnalul Nature Biomedical Engineering, zece cercetători de la Centrul de Inginerie Neurale și Protetică de la Universitatea din California raportează cazul lui „Pancho”, un bărbat care a suferit un accident vascular cerebral la vârsta de 20 de ani începutul anilor 2000. După atacul vascular cerebral, pacientul, grav paralizat, își pierduse capacitatea de a vorbi spaniola (limba sa maternă) și engleza (învățată mai târziu ca adult). Abilitățile sale de comunicare au fost atunci foarte reduse: nu putea decât să geme și să mormăie pentru a se exprima, fără a putea articula un singur cuvânt clar. Echipa de cercetători a încercat apoi să dezvolte un sistem care să facă posibilă decodarea activității creierului pacientului pentru a-i permite acestuia să formeze propoziții inteligibile și să le poată afișa pe un ecran. Sub conducerea dr. Edward Chang, neurochirurg, Pancho a primit un implant neuronal în februarie 2019 pentru a permite echipei de oameni de știință să-și urmărească activitatea creierului. Apoi, cercetătorii au reușit să-și antreneze implantul să decodeze cuvinte folosind o metodă de inteligență artificială cunoscută sub numele de rețea neuronală care, în cele din urmă, permite implantului să proceseze datele trimise la el așa cum ar face creierul uman. Din 2021, această tehnologie va permite oamenilor să comunice. Cu toate acestea, nu putea face asta decât în engleză, ceea ce l-a limitat foarte mult. „Decodificatoarele de limbă au apărut pentru prima dată pentru persoanele monolingve, dar jumătate din populația lumii este bilingvă și fiecare limbă contribuie la personalitatea și viziunea asupra lumii a acestor indivizi. Prin urmare, este necesar să se dezvolte decodoare pentru a permite persoanelor bilingve să comunice în ambele limbi”, arată Dr Chang. Progresele realizate în 2021 au fost astfel baza care a permis apoi dezvoltarea unui implant bilingv. După ce au descoperit că creierul pacientului a arătat activitate corticală între cele două limbi, în ciuda anilor lungi fără a putea comunica, cercetătorii au luat în considerare antrenarea implantului fără a fi nevoie să înceapă de la început și să dezvolte un sistem de decodare complet nou. „Am profitat de această descoperire transferând învățarea între cele două limbi. Datele culese pentru prima limbă ar putea face astfel posibilă facilitarea antrenării unui decodor în a doua limbă”, posibilitate posibilă de faptul că se bazează pe activitatea creierului produsă grație „mișcărilor dorite de tractul vocal al participantului, indiferent de limba în cauză”, explică dr. Chang.
În 2022, oamenii de știință au pus rapid această teorie la încercare… cu succes. Rapid, pacientul a putut „participa la o conversație, trecând de la o limbă la alta în funcție de preferințele sale”, se arată în studiul amintit. În cele din urmă, această lucrare pretinde că demonstrează „fezabilitatea unei neuroproteze pentru comunicarea bilingvă” și sugerează potențialul acestei tehnologii „de a restabili o vorbire mai naturală” la persoanele bilingve care suferă de paralizie, mai ales după un accident vascular cerebral.
