De la descoperirea sa, în 1935, o mumie egipteană de 3.500 de ani i-a intrigat pe cercetători datorită expresiei feței sale unice, care dă impresia că decedatul a murit țipând în agonie. Acum, un nou studiu dezvăluie motivele surprinzătoare din spatele acestei fraze tulburătoare.
Mumia în cauză a fost găsită în Deir el-Bahari, lângă Luxor, într-un mormânt datând din vremea faraonului Hatshepsut. Ceea ce este imediat izbitor când vedeți această mumie este fața încremenită într-o expresie de groază și durere. Ochii sunt larg deschiși, gura căscată și trăsăturile feței sunt încordate, de parcă defunctul ar fi fost cuprins de o teroare insurmontabilă chiar înainte de moarte. Această descoperire a ridicat multe întrebări în rândul arheologilor și egiptologilor timp de aproape 90 de ani. Potrivit unui studiu publicat recent în Frontiers in Medicine, expresia facială particulară a mumiei poate fi rezultatul unui fenomen rar numit spasm cadaveric. Acest spasm apare atunci când mușchii corpului se întăresc în poziția în care se aflau în momentul morții. Acest fenomen, deși rar, poate îngheța trăsăturile faciale într-o expresie precisă și adesea dureroasă. Profesorul Sahar Saleem, radiolog la Universitatea Cairo, spune că spasmul cadaveric ar putea fi cauza expresiei intense a mumiei. Potrivit acestuia, acest fenomen este o formă de rigor mortis care se manifestă imediat după moarte. Acest lucru creează o imagine emoționantă a suferinței. Această ipoteză ar putea explica de ce fața mumiei pare înghețată într-o expresie țipătoare. Înțelegerea acestei mumii a fost mult facilitată de utilizarea tomografiei computerizate (CT), o tehnologie de imagistică care permite vizualizarea structurilor interne fără a modifica obiectul examinat. Scanarea CT a scos la iveală detalii importante despre mumie, cum ar fi prezența organelor interne. Acest lucru este atipic pentru practicile de mumificare ale vremii, unde organele erau în general îndepărtate. Aceste descoperiri au permis cercetătorilor să reevalueze metodele de îmbălsămare folosite pentru această mumie specială. Înainte de utilizarea CT, ipoteza predominantă a fost că expresia facială a mumiei era rezultatul unei tehnici slabe de mumificare. Absența prelevării organelor interne a fost apoi interpretată ca un semn de neglijență în procesul de îmbălsămare. Cu toate acestea, imaginile CT au arătat că, în ciuda prezenței organelor, mumia a fost remarcabil de bine conservată. Acest rezultat a pus în discuție vechile teorii.
În ciuda acestor progrese, cauza exactă a morții mumiei rămâne parțial misterioasă. Unii cercetători, inclusiv Salima Ikram de la Universitatea Americană din Cairo, cred că expresia facială ar putea rezulta din practici specifice de înmormântare sau modificări după moarte. Potrivit lui Ikram, spasmul cadaveric poate să nu fi fost o trăsătură pe care îmbălsămatorii au încercat să o rețină în mod intenționat. Ea subliniază, de asemenea, că uscarea de 40 de zile în timpul mumificării ar fi făcut posibilă reajustarea trăsăturilor faciale înainte de mumificarea finală.
Această descoperire deschide noi perspective asupra practicilor funerare egiptene antice și a reacțiilor corporale după moarte. Spasmul cadaveric, deși rar, oferă o perspectivă fascinantă asupra răspunsului corpului imediat după moarte și păstrarea acestor răspunsuri de-a lungul veacurilor. Cercetătorii vor continua să exploreze aceste fenomene pentru a înțelege mai bine tehnicile antice de mumificare și percepția egipteană despre moarte și viața de apoi.
