Cercetătorii din Japonia și Thailanda care au investigat microplasticele din corali au descoperit că toate cele trei părți ale anatomiei coralilor – mucus de suprafață, țesut și schelet – conțin microplastice. Descoperirile au fost posibile datorită unei noi tehnici de detectare a microplasticelor dezvoltată de echipă și aplicată coralilor pentru prima dată. Aceste descoperiri ar putea explica, de asemenea, „problema plasticului dispărut” care a nedumerit oamenii de știință: aproximativ 70% din deșeurile de plastic care au ajuns în oceane nu pot fi găsite. Echipa emite ipoteza căreia coralii ar putea acționa ca o „chiuvetă” pentru microplastice, absorbindu-le din oceane. Descoperirile lor au fost publicate în revista Science of the Total Environment.
Dependența omenirii de materiale plastice a adus un confort fără precedent în viața noastră, dar a cauzat daune incalculabile ecosistemului terestru în moduri pe care cercetătorii abia încep să le înțeleagă. Numai în oceane, se estimează că 4,8-12,7 milioane de tone de plastic ajung anual în mediul marin. „În Asia de Sud-Est, poluarea cu plastic a devenit o problemă semnificativă. Aproape 10 milioane de tone de deșeuri din plastic sunt aruncate anual, echivalentul a 1/3 din totalul mondial”, explică profesorul asistent Suppakarn Jandang de la Institutul de Cercetare pentru Mecanică Aplicată (RIAM) al Universității Kyushu și coautor al studiului. „O parte din acest plastic este deversat în ocean, unde se degradează în microplastice”.
Pentru a studia problema poluării cu plastic în Asia de Sud-Est, RIAM a încheiat un parteneriat cu Universitatea Chulalongkorn din Thailanda în 2022 pentru a înființa Centrul pentru studii privind plasticul oceanic. Institutul internațional este condus de profesorul Atsuhiko Isobe, care a condus și echipa de cercetare care a realizat aceste noi descoperiri. Echipa examinat impactul microplasticelor asupra recifelor de corali locale, astfel că și-a concentrat munca de teren pe coasta insulei Si Chang din Golful Thailandei. Zona este cunoscută pentru micile sale recife, precum și pentru faptul că este o zonă comună pentru studii antropologice.
„Coralii au trei părți anatomice principale: mucusul de suprafață, partea exterioară a corpului coralilor; țesutul, care reprezintă părțile interioare ale coralilor; și scheletul, depozitele dure de carbonat de calciu pe care le produc. Primul nostru pas a fost să dezvoltăm o modalitate de a extrage și identifica microplasticele din probele noastre de corali”, explică Jandang. „Am supus probele unei serii de spălături chimice simple menite să descompună fiecare strat anatomic. După ce fiecare strat ulterior era dizolvat, filtram conținutul și apoi lucram la următorul strat.”
În total, cercetătorii au colectat și studiat 27 de probe de corali din patru specii. În probele lor au fost găsite 174 de particule microplastice, majoritatea având dimensiuni cuprinse între 101-200 μm, aproape de lățimea unui fir de păr uman. Dintre microplasticele detectate, 38% au fost distribuite pe suprafața mucusului, 25% în țesuturi, iar 37% au fost găsite în schelet. În ceea ce privește tipurile de microplastice, echipa a constatat că nailonul, poliacetilena și polietilen tereftalat (PET) au fost cele mai răspândite trei, reprezentând 20,11%, 14,37% și, respectiv, 9,77% din probele identificate.
Aceste noi constatări indică, de asemenea,cum coralii pot acționa ca un „rezervor” marin de plastic, sechestrând deșeurile de plastic din ocean, la fel cum copacii sechestrează CO2 din aer. „Problema „plasticului lipsă” a îngrijorat oamenii de știință care urmăresc deșeurile marine de plastic, dar aceste dovezi sugerează că coralii ar putea reprezenta plasticul lipsă”, spune Jandang. „Deoarece scheletele coralilor rămân intacte după ce mor, aceste microplastice depuse pot fi conservate potențial timp de sute de ani. Similar cu țânțarii din chihlimbar”. Sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege întregul impact al acestor descoperiri asupra recifelor de corali și a ecosistemului global. „Coralii pe care i-am studiat de această dată sunt distribuiți în întreaga lume. Pentru a obține o imagine mai exactă a situației, trebuie să efectuăm studii extinse la nivel global, pe o gamă largă de specii de corali”, conchide Isobe. „De asemenea, nu cunoaștem efectele microplasticelor asupra sănătății coralilor și a comunității recifelor în general. Mai sunt încă multe de făcut pentru a evalua cu exactitate impactul microplasticelor asupra ecosistemului nostru.”
