În vastele întinderi înghețate ale Siberiei, oamenii de știință au făcut o descoperire rară și fascinantă: carcasa incredibil de bine conservată a unui rinocer lânos tânăr, vechi de peste 32 000 de ani. Acest specimen, supranumit rinocerul Abyisky, după numele regiunii în care a fost găsit, aruncă o nouă lumină asupra unei specii care a dispărut în urmă cu mii de ani.
Descoperit în 2020 în districtul Abyisky din nord-estul Rusiei, rinocerul lânos (Coelodonta antiquitatis) a fost conservat în gheață timp de mii de ani. Această conservare naturală a permis ca partea sa dreaptă să rămână practic intactă. Fragmente de piele și blană sunt încă vizibile. Cu toate acestea, partea sa stângă spune o poveste diferită: există semne clare că rinocerul a căzut pradă prădătorilor la scurt timp după moartea sa. O mare parte a flancului stâng a fost mutilată, probabil de carnivorele care au profitat de carcasa sa.
Oamenii de știință de la Academia Rusă de Științe și din Republica Sakha, care au realizat un studiu publicat în Doklady Earth Sciences, au găsit, de asemenea, rămășițe de crustacee minuscule încorporate în blana animalului. Acest lucru sugerează că tânărul rinocer a murit într-o baltă de apă puțin adâncă, unde corpul său a fost parțial mâncat înainte de a fi înghețat rapid, păstrând această scenă a vieții sălbatice de altădată.
Rinocerii lânoși au apărut în urmă cu aproximativ 460.000 de ani și au trăit în timpul Epocii glaciare, cutreierând câmpiile arctice alături de alți giganți ai Epocii glaciare, cum ar fi mamuții lânoși. În ciuda dimensiunilor lor impunătoare, aceste erbivore erau bine adaptate la climatele aspre datorită blănii groase și a stratului protector de grăsime. Oamenii de știință dispun de puține informații precise despre stilul lor de viață și dezvoltarea lor, deoarece descoperirile de exemplare conservate sunt extrem de rare. Rinocerul Abyisky este, prin urmare, foarte important pentru cercetători, deoarece este unul dintre rarele exemplare care pot fi găsite într-o stare de conservare atât de excepțională. În august 2020, oamenii de știință au transportat carcasa într-un laborator pentru a o studia în detaliu. Prin decongelarea temporară a mumiei, aceștia au putut preleva mostre de piele, blană și țesut moale, care au fost analizate pentru a înțelege caracteristicile biologice ale animalului. Acest tip de analiză este deosebit de valoros deoarece, spre deosebire de oasele fosile, oferă acces la informații genetice esențiale.
Pe baza măsurătorilor efectuate pe carcasă, cercetătorii estimează că rinocerul Abyisky avea între 4 și 4,5 ani când a murit. Avea o înălțime de aproximativ 130 de centimetri la nivelul umerilor, iar cornul său, deși relativ scurt (24 de centimetri), purta semne care indicau faptul că a trăit mai mulți ani. Acest specimen oferă o nouă perspectivă asupra dezvoltării rinocerilor lânoși între naștere și vârsta adultă. Un alt detaliu intrigant al acestei descoperiri este grămada de grăsime de 13 centimetri înălțime găsită pe spatele rinocerului. Acest tip de depozit de grăsime este tipic pentru animalele care trăiesc în climatele reci, deoarece le permite să stocheze energie pentru a supraviețui în perioadele de penurie alimentară. Această caracteristică nu a fost observată niciodată la alte exemplare de rinocer lânos, ceea ce o face o noutate pentru oamenii de știință. Datorită țesutului conservat, oamenii de știință vor putea, de asemenea, să studieze mai îndeaproape ADN-ul animalului și să compare genele acestuia cu cele ale descendenților săi moderni sau ale altor specii din același ecosistem.
Deși rinocerul lânos a dispărut de mii de ani, prezența sa în permafrostul siberian continuă să le ofere cercetătorilor o fereastră fascinantă către unul dintre cele mai impresionante ecosisteme ale timpurilor preistorice. Studiile viitoare asupra acestui specimen ar trebui să ofere indicii valoroase despre viața de zi cu zi a acestor giganți ai trecutului și despre motivele dispariției lor.
