8 metri lungime și cu dinți cât bananele: acest „crocodil al terorii” a fost coșmarul dinozaurilor

Acum 80 de milioane de ani, un prădător colosal bântuia mlaștinile și estuarele Americii de Nord. Cu un corp ce putea ajunge la 8 metri lungime, dinți înfricoșători și o reputație binemeritată de teroare, această reptilă – Deinosuchus, literalmente „crocodilul terorii” – a fost o figură impunătoare a timpului său. Deși poate părea desprins dintr-un film de groază preistoric, dominația sa asupra ecosistemelor acvatice din Cretacic nu a fost o întâmplare. Un studiu recent, publicat în Communications Biology, scoate la iveală adaptările uimitoare care au transformat acest animal într-un coșmar pentru dinozauri.

Una dintre cele mai izbitoare descoperiri ale acestui nou studiu se referă la capacitatea Deinosuchus de a trăi în apă sărată. Spre deosebire de aligatorii moderni, care se bazează strict pe apa dulce, Deinosuchus poseda glande saline – organe specializate pentru eliminarea excesului de sare. Această abilitate i-a oferit o mare libertate de mișcare în mediile marine. Acest lucru i-a permis să se deplaseze cu ușurință de-a lungul Căii Maritime Interioare de Vest, o mare vastă și puțin adâncă care despărțea America de Nord la acea vreme. Acolo unde alte specii erau limitate la habitate restrânse, Deinosuchus a reușit să colonizeze estuarele și mlaștinile de coastă de ambele părți ale continentului, extinzându-și astfel considerabil teritoriul de vânătoare.

Dar dincolo de mobilitatea sa, este mai presus de toate dimensiunea sa titanică care este impresionantă. Cu o lungime de 8 metri — sau chiar mai mult — Deinosuchus îi depășea cu mult pe crocodilii moderni. Această statură extraordinară îi permitea să înfrunte prade gigantice, inclusiv dinozauri, care se aventurau în domeniul său acvatic. Dovezile fosile susțin această idee: urme de dinți ale acestui „crocodil al terorii” au fost găsite încrustate în oase de dinozaur. Aceste dovezi sugerează că nu doar consuma carcasele, ci își vâna activ prada. Probabil că a profitat de apele puțin adânci unde dinozaurii veneau să bea apă pentru a le pregăti ambuscade devastatoare. Anatomia sa era perfect adaptată pentru acest tip de prădare. Deinosuchus avea un craniu masiv, alungit și lat, cu o excrescență bulboasă unică printre crocodilienii cunoscuți. Maxilele sale puternice puteau zdrobi cea mai dură carne, în timp ce dinții săi lungi, comparabili ca mărime cu bananele, erau ideali pentru a-și străpunge și imobiliza victimele.

Multă vreme, Deinosuchus a fost considerat o rudă apropiată a crocodililor sau aligatorilor moderni. Însă cercetările recente au amestecat cărțile de joc din nou. Studiind datele genetice ale crocodilienilor moderni, oamenii de știință au descoperit că Deinosuchus aparținea de fapt unei linii evolutive distincte, separându-se de aligatoroide foarte devreme. Această nouă clasificare explică unele dintre caracteristicile sale atipice, cum ar fi glandele sale saline, absente în prezent la aligatori. De asemenea, sugerează că Deinosuchus a evoluat într-o direcție radical diferită, profitând de mediul său costier pentru a deveni un super-prădător. Aligatorii primitivi, pe de altă parte, erau mult mai mici, iar creșterea lor la dimensiuni mai mari a avut loc abia după dispariția rivalilor lor giganți.

Pe scurt, Deinosuchus nu a fost pur și simplu un crocodil uriaș, ci produsul unei evoluții perfect adaptate la o lume în schimbare. Datorită toleranței sale la apa sărată, dimensiunilor impresionante și unei anatomii concepute pentru vânătoare, a reușit să domine ecosistemele acvatice din perioada Cretacicului și să se impună ca un adevărat coșmar pentru dinozauri. Acest nou studiu nu numai că aruncă lumină asupra unui prădător înfricoșător, dar ne amintește și cum natura, chiar și acum 80 de milioane de ani, a fost capabilă să creeze monștri fascinanți.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România