Peninsula Antarctica, una dintre cele mai îndepărtate și inospitaliere regiuni de pe planetă, suferă schimbări radicale. Un studiu recent realizat de cercetători de la Universitățile Exeter și Hertfordshire, în colaborare cu British Antarctic Survey, arată că acoperirea vegetală a acestei regiuni a crescut de peste zece ori în ultimele patru decenii. Această transformare evidențiază impactul tot mai mare al schimbărilor climatice antropogene asupra ecosistemelor fragile.
Conform unui nou studiu, publicat în Nature Geoscience, suprafața acoperită de vegetație din Peninsula Antarctică a crescut dramatic. În 1986, acoperirea vegetală nu măsura mai mult de un kilometru pătrat, o suprafață relativ mică. Până în 2021, această suprafață va fi crescut la aproape doisprezece kilometri pătrați. Acest ritm de creștere nu numai că a fost menținută, dar s-a și intensificat. În ultimii cinci ani, se estimează că suprafața acoperită cu vegetație a crescut cu mai mult de 30 % în comparație cu întreaga perioadă studiată. Aceasta înseamnă că, în medie, vegetația s-a extins cu aproximativ 400 000 de metri pătrați în fiecare an, o suprafață de vegetație echivalentă cu o mare parte a unui parc sau a unui mic cartier.
Principalul motiv al acestor schimbări este creșterea temperaturii, Peninsula Antarctica încălzindu-se într-un ritm mai rapid decât media globală. Evenimentele de căldură extremă se înmulțesc, transformând un peisaj dominat de gheață și zăpadă într-un mediu în care viața plantelor începe să prospere. „Deși peisajul este încă dominat în mare parte de zăpadă, gheață și rocă, fracțiunea colonizată de plante a crescut dramatic”, rezumă Dr. Thomas Roland de la Universitatea Exeter, coautor al studiului. Această tendință arată că și cele mai izolate regiuni sunt afectate de schimbările climatice.
Creșterea covorului vegetal din Peninsula Antarctică ridică probleme ecologice majore. Potrivit doctorului Olly Bartlett de la Universitatea din Hertfordshire, coautor al studiului, această creștere ar putea crea dezechilibre în ecosistemul fragil al regiunii. Unul dintre principalele riscuri asociate cu această creștere a vegetației este posibila sosire a unor specii alogene. În prezent, solul din Antarctica este extrem de sărac și aproape inexistent, ceea ce limitează diversitatea plantelor. Cu toate acestea, creșterea de noi plante ar putea crea condiții favorabile pentru introducerea de specii străine care ar putea fi transportate accidental de ecoturiști, oameni de știință sau alți vizitatori. Aceste specii non-native ar putea avea efecte devastatoare asupra ecosistemelor locale. În absența prădătorilor și concurenților naturali, aceste plante invazive ar putea prolifera rapid, eliminând speciile native care au evoluat în acest mediu dur. Acest lucru ar putea duce la o pierdere a biodiversității, la perturbarea rețelelor trofice și la alterarea interacțiunilor dintre specii.
Confruntați cu aceste riscuri, cercetătorii subliniază necesitatea urgentă de a investiga mai în profunzime mecanismele climatice și de mediu care alimentează acest fenomen de înverzire. Înțelegerea acestor procese este esențială pentru anticiparea schimbărilor viitoare și elaborarea unor strategii de gestionare adecvate. De exemplu, prin identificarea condițiilor climatice specifice care favorizează creșterea vegetației, oamenii de știință ar putea prevedea mai bine amploarea și viteza acestei transformări.
