În timpul lucrărilor de construcție a unei linii de cale ferată pe insula daneză Falster, o echipă de muncitori a făcut o descoperire surprinzătoare sub o fermă: o locuință neolitică veche de 5.000 de ani. Trimiși rapid la fața locului, arheologii au descoperit o structură rară și fascinantă pentru epoca sa: o pivniță din piatră pentru rădăcini. Această descoperire remarcabilă, prezentată într-un articol publicat în Radiocarbon, dezvăluie nu numai vechimea sitului, ci și cunoștințele tehnice avansate în materie de conservare a alimentelor ale primilor agricultori din regiune.
Cu aproximativ 6.000 de ani în urmă, cultura vaselor în formă de pâlnie a apărut în nordul Europei. În această perioadă, oamenii au început să cultive cereale și să crească animale domesticite, precum oi, capre și vaci. Această schimbare a stilului de viață, de la vânători-culegători la fermieri sedentari, a revoluționat modul în care trăiau și interacționau cu mediul înconjurător. În special, strămoșii noștri au început să construiască case permanente și morminte monumentale, care au modificat profund peisajul. Excavațiile efectuate la Falster, în Danemarca, au scos la iveală două faze în construcția caselor de pe sit, datând din această perioadă îndepărtată. Acestea erau construite din lemn, susținute de stâlpi mari, cu un acoperiș în două ape. Podeaua era făcută din pământ compactat, un amestec de nisip și argilă, ceea ce reprezenta o tehnică de construcție avansată pentru acea vreme.
Cea mai surprinzătoare descoperire de pe acest sit este o structură subterană pavată cu piatră pe care arheologii o consideră a fi o pivniță pentru rădăcini. Acest tip de structură era folosit pentru depozitarea alimentelor în condiții ideale pentru a le păstra proaspete mai mult timp. Temperaturile subterane sunt stabile pe tot parcursul anului, protejând alimentele de căldura verii și de înghețul iernii. O astfel de inovație ar fi fost un avantaj major pentru acești primii fermieri, permițându-le să își păstreze recolta și să supraviețuiască iernilor aspre. Dacă această interpretare se confirmă, ea ar marca un adevărat progres tehnic pentru această societate neolitică. De asemenea, săpăturile au scos la iveală peste o mie de obiecte în sit, inclusiv unelte din silex, ceramică și chiar fosile de arici de mare. Concentrate în jurul zonei pavate, aceste artefacte stau mărturie a activității umane pe sit. Deși arheologii nu pot spune încă dacă acestea au fost plasate intenționat sau pur și simplu abandonate în timp, ele oferă o perspectivă valoroasă asupra vieții cotidiene din acea perioadă.
Datorită datării cu radiocarbon, cercetătorii au putut data construcția pivniței și a primelor case între 3080 și 2780 î.Hr. Ei au descoperit un alt mister pe acest sit: găuri de stâlpi, probabil rămășițele unui vechi gard, datează dintr-o perioadă anterioară, între 3600 și 3500 î.Hr., cu câteva secole înaintea caselor. Acest lucru sugerează că situl avea o importanță strategică cu mult înainte de construirea caselor. Gardul ar fi putut îndeplini o serie de funcții, cum ar fi protejarea animalelor sau delimitarea unui teritoriu. Cu toate acestea, adevăratul scop al acestei structuri rămâne de stabilit, iar arheologii continuă să exploreze această chestiune.
