În urmă cu câțiva ani, un paleontolog a descoperit fosila unui păianjen antic neidentificat în straturile Carboniferului Superior, lângă Osnabrück, în Saxonia Inferioară, Germania. Specimenul misterios tocmai a fost analizat de doctorul Jason Dunlop, expertul în fosile de arahnide, care ne dezvăluie identitatea sa uluitoare.
Păianjenii (Araneae) sunt un grup familiar și omniprezent de artropode prădătoare care se găsesc în majoritatea ecosistemelor terestre de astăzi. Peste 51.000 de specii existente sunt, de fapt, completate de o înregistrare fosilieră relativ bogată de 1427 de specii dispărute. Păianjenii carbonifer sunt încă destul de rari. Există până acum puțin peste zece specii, de unde și importanța acestei descoperiri. Fosila provine dintr-un strat vechi de 310 – 315 milioane de ani. În acel moment, Pământul era acoperit în principal de mlaștini vaste și păduri dese compuse în principal din ferigi arborescente, licopode gigantice, coada-calului și alte plante primitive. Descompunerea parțială a acestor plante, care au prosperat în condiții climatice calde și umede, a dus apoi la formarea unor depozite vaste de materie organică care au fost supuse în timp unei presiuni considerabile. De atunci, această materie organică a fost transformată în cărbune care este astăzi o sursă importantă de energie fosilă.
Într-o analiză prezentată în revista PalZ, se arată că acest păianjen reprezintă o nouă specie. Tocmai a fost numită Arthrolycosa wolterbeeki în onoarea descoperitorului său: Dr. Tim Wolterbeek, de la Universitatea din Utrecht. Este, de asemenea, primul păianjen paleozoic descoperit vreodată în Germania.
În ciuda acestei noi descoperiri, diversitatea speciilor de păianjeni carboniferi rămâne destul de scăzută în comparație cu cea a arahnidelor strâns înrudite, cum ar fi arahnidele din genul Phalangiotarbida și Trigonotarbida (de două, respectiv de patru ori mai multe). Potrivit cercetătorilor, acest lucru ar putea fi explicat prin asemănările acestei noi specii cu păianjenii mezotel existenți. Dacă ar fi fost asemănătoare din punct de vedere ecologic și au împărtășit același stil de viață, acest lucru le-ar fi putut limita posibilitățile de fosilizare, deoarece rareori ar fi fost în contact cu corpurile de apă necesare pentru conservarea lor.
Dacă vom urmări această idee, atunci ar fi logic ca puținele exemplare descoperite datând din Carbonifer să fie masculi, în măsura în care femelele existente sunt în mare măsură sedentare. Odată atinsă maturitatea, știm că bărbații se aventurează „în afara drumurilor bătute” în căutarea unor potențiali parteneri. A priori, probabilitățile ca masculii să fie păstrați în evidența fosilă sunt prin urmare mai mari. Cu toate acestea, este interesant de observat că nici specimenul actual, nici niciunul dintre ceilalți păianjeni carbonifer nu rețin un organ palpal masculin.
Descoperirea Arthrolycosa wolterbeeki evidențiază un aspect intrigant al evoluției păianjenilor, în special adaptabilitatea și diversificarea lor de-a lungul erelor geologice. Această specie, cu caracteristicile sale primitive și mediul său carbonifer, ne aduce puțin mai aproape de strămoșii păianjenilor moderni. De asemenea, ridică întrebări despre interacțiunile ecologice și strategiile de supraviețuire ale vremii, oferind cercetătorilor o oportunitate rară de a studia originile și adaptările păianjenilor într-o lume dominată de climate tropicale și peisaje mlăștinoase. Această fosilă excepțională deschide calea cercetărilor viitoare, care vizează reconstituirea diversității biologice a Carboniferului și a condițiilor care au permis fosilizarea acestor creaturi remarcabile.
