O echipă de arheologi a descoperit peste 6.000 de structuri mayașe antice ascunse de vegetație în statul mexican Campeche, din sud-estul Mexicului, potrivit unui studiu publicat în revista Antiquity. De asemenea, cercetătorii au dat peste un oraș mayaș pierdut, cu piramide de templu, piețe închise și un rezervor, toate ascunse de secole de jungla mexicană. Ei au numit acest oraș gigantic Valeriana după o lagună de apă dulce din apropiere.
„De mult timp, eșantionul nostru de civilizație mayașă a acoperit doar câteva sute de kilometri pătrați”, spune Luke Auld-Thomas, antropolog la Universitatea din Northern Arizona. „Acest eșantion a fost câștigat cu greu de arheologi care au curățat metodic fiecare metru pătrat, tăind vegetația cu macete, pentru a vedea dacă stăteau pe un morman de pietre care ar fi putut fi o casă acum 1.500 de ani.” Lidar (sau detectarea și măsurarea luminii), o tehnică de teledetecție care utilizează un laser pulsat și alte date obținute prin zborul deasupra unui sit pentru a genera informații tridimensionale despre forma caracteristicilor suprafeței, a făcut posibilă îndepărtarea multor obstacole. Ajutați de un computer și de această nouă tehnică de ultimă oră de cartografiere cu laser, arheologii pot acum să cartografieze zone greu de accesat și să facă vizibil invizibilul. Cu toate acestea, deși această metodă este într-adevăr foarte eficientă, cercetătorul știa, de asemenea, că folosirea laserelor pentru cartografierea și analiza peisajelor arheologice nu era o metodă ieftină, motiv pentru care poate fi complicat să găsești finanțare pentru studii lidar în zone fără urme evidente de mayaș civilizație. Antropologul a ajuns la ideea că alții probabil că au cartografiat deja regiunea din alte motive. Într-adevăr, „oamenii de știință din ecologie, silvicultură și inginerie civilă au folosit studii lidar pentru a studia unele dintre aceste zone în scopuri complet separate”, explică el. „Deci, ce se întâmplă dacă un studiu lidar al acestei regiuni ar exista deja?”
În 2013, un proiect de monitorizare a pădurilor numit Alianza (care a avut ca scop reducerea emisiilor din defrișare și degradare a pădurilor) a întreprins un sondaj lidar detaliat pe 122 de kilometri pătrați în statul Campeche, din sud-estul Mexicului. Aceste date, găsite pur și simplu printr-o căutare pe Google, au scos apoi la iveală o surpriză incredibilă. Împreună cu cercetători de la Universitatea Tulane, Institutul Național de Antropologie și Istorie din Mexic și Centrul Național pentru Cartografierea Laserului Aeropurtat de la Universitatea din Houston, Auld-Thomas a început să analizeze aceste date folosind metode arheologice. Ei au descoperit apoi ceea ce alții rataseră: un oraș antic uriaș care ar fi putut găzdui între 30.000 și 50.000 de oameni la apogeul său între 750 și 850 d.Hr.
„Cel mai mare dintre cele două complexe monumentale ale Valerianei are toate caracteristicile unei capitale politice mayașe clasice: mai multe piețe închise conectate printr-un drum mare, temple piramidale, un teren de minge, un rezervor format din barajul unui arroyo (un curs de apă sezonier). ) și un aranjament arhitectural probabil care indică în general o dată de fondare înainte de 150 d.Hr.”, descriu cercetătorii în studiul lor. Valeriana ar putea fi în cele din urmă cel mai important sit arheologic mayaș ca număr de structuri după Calakmul, considerat cel mai mare din America Latină. Tehnologia lidar a scos la iveală într-adevăr o vastă aglomerație urbană, bogată în minuni arhitecturale și infrastructură agricolă. Analiza sitului arheologic a dat chiar și o densitate de așezare de 55,3 structuri pe kilometru pătrat. Cercetătorii au identificat un total de 6.764 de structuri.
„Analiza noastră a relevat nu numai imaginea unei regiuni dens populate, ci și o mare variabilitate. Nu am găsit doar zone rurale și așezări mici”, explică omul de știință. „Am găsit și un oraș mare cu piramide chiar lângă singurul drum din zonă, lângă un oraș în care locuitorii cultivă activ printre ruine de ani de zile. ”
Regiunea Campeche, unde se află orașul, este caracterizată de păduri tropicale, câmpii calcaroase și zone umede sezoniere și a fost un centru al civilizației Maya antice, în special în perioada de vârf a civilizației Maya Clasice, care datează din perioada dintre 250 și 900 d.Hr., când și-a extins dominația asupra a ceea ce este acum sudul Mexicului, precum și în Belize, El Salvador, Guatemala și Honduras. Cercetătorul insistă astfel că „rămân multe de descoperit” în așa-numitele Ținuturi Maya Centrale, o regiune la sud de Peninsula Yucatan care se extinde în America de Sud.
Anterior, cercetătorii credeau că civilizația mayașă consta în principal din așezări mici, împrăștiate. Cu toate acestea, mărimea Valerianei, precum și descoperirile recente despre diversitatea și densitatea civilizației Maya sugerează că orașele mari, interconectate, ar fi putut fi mai comune decât se credea anterior. „Având în vedere provocările de mediu și sociale cu care ne confruntăm din cauza creșterii rapide a populației, studiul orașelor antice și extinderea viziunii noastre asupra vieții urbane nu poate fi decât benefică”, spune Auld-Thomas. „A avea un eșantion mai larg de istorie umană ne-ar putea oferi libertatea de a ne imagina moduri mai bune și mai durabile de viață urbană astăzi și în viitor.”
