Procesele care au dus la apariția limbajului scris așa cum o cunoaștem se întind pe milenii și rămân încă misterioase. Simbolurile misterioase sculptate în cilindri de lut vechi de peste 5.000 de ani și care spun povești despre comerț, proprietate și guvernare ar putea fi un element cheie, potrivit cercetătorilor italieni de la Universitatea din Bologna. Echipă de cercetare a descoperit legături clare între modelele gravate pe aceste sigilii cilindrice antice și primul sistem de scriere din lume: proto-cuneiform. Concluziile au fost prezentate într-un articol publicat în Antiquity.
Descoperirea lor oferă o perspectivă interesantă asupra modului în care imaginile simbolice folosite în aceste sigilii, din Mesopotamia antică, considerată leagănul civilizației, au pus bazele uneia dintre cele mai extraordinare invenții ale umanității: scrisul. Deși sunt departe de complexitatea gramaticală a sistemelor complete de scriere, proto-cuneiformele rămân o formă de scriere timpurie cu drepturi depline, bazată pe semne. Apărute între anii 3350 și 3000 î.Hr. și născut din nevoi practice, au fost folosite în principal pentru afacerile statului și în scopuri contabile, precum înregistrarea cantității de grâu sau a numărului de oi schimbate. La acea vreme, scrisul nu era o chestiune de narațiune, ci de administrare al materialelor, bunurilor și oamenilor.
Pentru istorici, reprezintă un moment esențial în istoria umanității ca precursor al primului sistem de scriere din lume: cuneiform, în jurul anului 3200 î.Hr. Mai complet, a inclus o sintaxă mai sofisticată și a permis înregistrări juridice, literare și administrative (inclusiv Codul lui Ur-Nammu (în jurul anilor 2100–2050 î.Hr.), care rămâne cel mai vechi cod de legi cunoscut astăzi).
Problema constă în faptul că mecanismele exacte ale dezvoltării proto-cuneiformelor nu au fost înțelese de către cercetători. Acest sistem include sute de semne pictografice, dintre care mai mult de jumătate rămân nedescifrate în ciuda deceniilor de cercetare. Echipa de la Universitatea din Bologna consideră totuși că descifrarea mult așteptată se află în sigilii cilindrice care preced cu câteva secole proto-cuneiforme și care ar putea reprezenta în cele din urmă un fel de piatră Rosetta pentru decodarea acestor semne.
Artefactele studiate au fost descoperite în ceea ce a fost cândva orașul Uruk, amplasat între râurile Tigru și Eufrat, în ceea ce este acum Irak. Uruk a fost unul dintre primele orașe care au apărut în Mesopotamia și un centru important de-a lungul mileniului al patrulea î.Hr. Apoi a exercitat o mare influență asupra unei regiuni vaste care se întindea de la sud-vestul actual al Iranului până la sud-estul Turciei moderne. Acești cilindri de piatră gravați cu modele complicate, de la animale la textile, au fost folosiți pentru a imprima desene pe tăblițe de lut.
Cercetătorii le-au recunoscut de mult rolul în cultura antică mesopotamiană. Adesea asociate cu instituțiile religioase, aceste sigilii, care datează între 4400 și 3400 î.Hr., nu erau așadar simple obiecte artistice. Ei au jucat un rol crucial în funcțiile administrative ale societăților mesopotamiene timpurii, urmărind transportul și depozitarea mărfurilor precum textile și produse agricole și oferind informații precise despre tranzacțiile vremii. Spre mijlocul mileniului al IV-lea î.Hr., ei s-au impus astfel ca fiind esențiali pentru un sistem contabil din ce în ce mai important, care a precedat documentele scrise.
Potrivit acestui studiu, această funcție utilitară a sigiliilor sugerează că acestea au pus bazele reprezentărilor simbolice care mai târziu aveau să evolueze în proto-cuneiforme și, prin urmare, au avut o importanță capitală în societatea preliterară.
Pentru a ajunge la concluziile sale, studiul a comparat metodic modelele sigiliilor cilindrice cu semnele proto-cuneiforme. Analizând mii de amprente de sigiliu cu simbolurile găsite pe tabletele proto-cuneiforme, au găsit dovezi ale unei legături directe între cele două. Această continuitate între motive dezvăluie în cele din urmă o tranziție treptată, dar profundă, de la simpla reprezentare vizuală prin imagini simbolice utilizate în scopuri practice până la dezvoltarea unei comunicări scrise mai formale.
Implicațiile acestei descoperiri depășesc înțelegerea originilor scrisului. Oferă informații cruciale despre progresul cognitiv al primelor societăți umane. Trecerea de la reprezentarea simbolică la scriere constituie într-adevăr un progres monumental în comunicare și păstrarea înregistrărilor umane. „Saltul conceptual de la simbolismul pre-scriere la scriere este o dezvoltare majoră în tehnologiile cognitive umane. Invenția scrisului marchează tranziția dintre preistorie și istorie, iar concluziile acestui studiu reduc acest decalaj ilustrând modul în care anumite imagini preistorice târzii au fost integrate într-unul dintre primele sisteme de scriere inventate”, estimează Silvia Ferrara, profesor la departamentul de scriere clasică. filologie și studii italiene la Universitatea din Bologna și autor principal al acestei cercetări. Aceste descoperiri sugerează că scrierea din Mesopotamia nu a fost rezultatul unei singure descoperiri, ci un proces treptat, descentralizat, care a implicat în cele din urmă mulți oameni într-o zonă geografică mare. Aceasta nu a fost doar o creație a elitelor Uruk, ci un proces care a implicat administratori și comercianți din întreaga regiune.
