Nu sunt nici drăguți, nici maiestuoși. Sunt acuzați că sunt murdari, periculoși și chiar dăunători. Cu toate acestea, hienele, diavolii tasmanieni și vulturii joacă un rol ecologic fundamental: acela de necrofagi ai vieții. Iar dispariția lor ne-ar putea costa scump pe noi, oamenii. Un nou studiu publicat de Universitatea Stanford în prestigioasa revistă PNAS dezvăluie că o treime dintre speciile de vertebrate necrofage (animale care se hrănesc cu cadavre) sunt amenințate sau în declin, în special cele mai mari și mai specializate. Această prăbușire silențioasă ar putea promova răspândirea bolilor zoonotice – cele care se transmit de la animale la oameni – și ar putea perturba permanent ecosistemele.
Oamenii de știință au analizat 1.376 de specii de vertebrate care se hrănesc în întregime sau parțial cu hoituri. Acest grup este mai divers decât s-ar putea imagina: de la vulturi africani la hienele pătate etiopiene, incluzând țestoasele de apă dulce, vulturii, rechinii, corvidele și chiar peștii care trăiesc pe fundul apei. Printre aceștia, putem distinge: căutători obligați: depind exclusiv de carcase pentru hrana lor (de exemplu, vulturii); căutători facultativi: își suplimentează dieta cu alte surse (de exemplu, pescăruși, vulpi, șobolani etc.).
Și tocmai primii – cei mai mari, cei mai eficienți și cei care consumă cele mai mari cantități de deșeuri biologice – sunt cei mai grav amenințați
De ce este aceasta o problemă pentru oameni? Deoarece aceste animale joacă un rol major în sănătate: ele îndepărtează rapid carcasele animalelor care au murit natural sau sunt infectate, prevenind astfel răspândirea agenților patogeni. Cel mai frapant exemplu vine din India. În anii 1990, un medicament veterinar, diclofenacul, a eliminat 99% din populațiile de vulturi. Rezultatul? Câinii vagabonzi au preluat controlul, hrănindu-se cu carcasele, iar numărul lor a explodat. Acest lucru a dus la o creștere a cazurilor de rabie: 39 de milioane de mușcături suplimentare între 1992 și 2006 și aproximativ 48.000 de decese umane. De când acest medicament a fost interzis, populațiile de vulturi au început să se refacă… încet.
La fel ca lupii din Yellowstone, a căror eliminare a dezechilibrat întregul ecosistem, necrofagii sunt regulatori invizibili. Ei împiedică răspândirea epidemiilor la animalele domestice, la oameni și chiar la alte animale sălbatice. În Mekelle, Etiopia, hienele pătate consumă peste 200 de tone de deșeuri animaliere în fiecare an, reducând riscul de antrax și tuberculoză bovină. În Tasmania, declinul diavolului tasmanian – victima unei forme contagioase de cancer – este deja suspectat că alimentează reapariția bolilor transmise de alți mici necrofagi, mai puțin eficienți.
Când necrofagii mari dispar, speciile mai mici – cum ar fi șobolanii, câinii vagabonzi sau ciorii – le iau adesea locul. Problema? Ei înșiși sunt vectori de boli și nu pot elimina la fel de multă materie organică. Iată ce explică Rodolfo Dirzo, biolog la Stanford și autorul principal al studiului: „Cercofagii mici nu compensează pierderea celor mari. Dimpotrivă, ei cresc riscul pentru sănătate.”
Cauzele acestui declin sunt, din păcate, clasice: pierderea habitatului, agricultura intensivă, otrăvirea (adesea ilegală) și lipsa de înțelegere a rolului lor ecologic. Prea des, necrofagii sunt văzuți ca amenințări: murdari, respingători și dăunători pentru animale. Ei plătesc prețul pentru imaginea lor negativă.
Și totuși, așa cum subliniază Chinmay Sonawane, co-autoarea studiului: „Prin înțelegerea mai bună a legăturilor dintre aceste specii și propria noastră sănătate, vom fi mai înclinați să le protejăm.” Protejarea necrofagilor înseamnă a ne proteja pe noi înșine.
Oamenii de știință solicită o schimbare de percepție. Este urgent să: restaurăm habitatele naturale; reglementăm practicile agricole dăunătoare; combatem comerțul ilegal cu animale; creștem gradul de conștientizare a publicului cu privire la rolul acestor specii în sănătate. În cele din urmă, protejarea necrofagilor înseamnă și prevenirea viitoarelor pandemii.
Poll: Care este cel mai mare pericol pentru supraviețuirea necrofagilor?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply