În inima deșertului Arizona, printre straturile de rocă ale Parcului Național Pădurea Pietrificată, rămășițele tăcute ale unei lumi antice au așteptat mai bine de 200 de milioane de ani. Acolo, paleontologii au scos la iveală o fosilă excepțională: cea a celui mai vechi pterozaur descoperit vreodată în America de Nord. Numit Eotephradactylus mcintireae, acest mic zburător ar fi putut încăpea, la propriu, pe umărul tău.
Spre deosebire de uriașii pterozauri ai Cretacicului, care puteau rivaliza cu un avion de pasageri la capitolul anvergură, Eotephradactylus era minuscul. De mărimea unui pescăruș, s-ar fi putut așeza lejer pe brațul unui trecător neatent. Dar ceea ce îi impresionează pe oamenii de știință nu este statura, ci vârsta: aproximativ 209 milioane de ani. A evoluat într-un moment esențial, chiar la începuturile liniei evolutive a reptilelor zburătoare. Numele său, derivat din grecescul Eos (zeița zorilor), reflectă această precocitate. Iar epitetul mcintireae o onorează pe Suzanne McIntire, voluntară la Muzeul Smithsonian, cea care a extras cu migală prețiosul maxilar din sediment, în 2013.
Fosila a fost găsită într-un sit paleontologic excepțional, care conținea peste 1.000 de exemplare — de la amfibieni gigantici și rechini de apă dulce, până la țestoase primitive și reptile blindate. Toate aceste viețuitoare populau un peisaj ecuatorial semi-arid, traversat de râuri cu meandre și afectat periodic de inundații catastrofale. Astăzi, locul corespunde nord-estului Arizonei, dar la acea vreme era situat mult mai la sud, în inima supercontinentului Pangeea. Cercetătorii cred că o inundație bruscă a îngropat aceste animale sub un strat gros de sedimente și cenușă vulcanică, creând condițiile ideale pentru conservarea unor creaturi fragile precum Eotephradactylus.
Când paleontologul Ben Kligman de la Smithsonian a analizat pentru prima oară micul os maxilar în laborator, a fost sceptic că ar putea aparține unui pterosaur. Aceste animale sunt rareori descoperite în medii fluviale — cu atât mai puțin în depozite atât de vechi. Dar dinții săi subțiri și curbați, precum și structura distinctivă a osului, nu au lăsat loc de îndoială. Fosila, descrisă recent în revista PNAS, nu este doar cel mai vechi pterosaur cunoscut din America de Nord, ci și singurul identificat până acum într-un mediu fluvial din perioada triasică. Descoperirea sugerează că aceste reptile zburătoare erau deja mai diverse și mai flexibile din punct de vedere ecologic decât se credea anterior.
Un alt aspect fascinant al acestei descoperiri este ecosistemul în care a trăit Eotephradactylus. Acesta a coexistat cu broaște, țestoase, reptile asemănătoare șopârlelor și specii arhaice precum amfibienii gigantici. Până acum, asemenea comunități nu fuseseră niciodată observate în straturi fosile din Triasic. Ele devin comune abia în Jurasic și Cretacic, după extincția în masă de la sfârșitul Triasicului, care a avut loc aproximativ opt milioane de ani mai târziu. Situl oferă, astfel, o privire rară asupra unei lumi aflate în pragul unei tranziții evolutive profunde, chiar înainte ca regulile vieții să fie rescrise.
Descoperirea lui Eotephradactylus mcintireae ne reamintește că uneori cele mai discrete creaturi pot schimba radical înțelegerea noastră asupra trecutului. Acest mic pterosaur, conservat în mod neașteptat în cenușa unei inundații străvechi, poartă amprenta unei lumi dispărute — și o poveste esențială din istoria vieții.
Poll: Care aspect al descoperirii fosilei lui Eotephradactylus mcintireae considerați cel mai fascinant?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply