Mormântul care a schimbat istoria: Te K’ab Chaak, regele fondator al mayașilor, a fost găsit în sfârșit

După patruzeci de ani de săpături la Caracol, unul dintre cele mai mari orașe ale civilizației maya, arheologii au descoperit în sfârșit mormântul primului său rege: Te K’ab Chaak. Această descoperire excepțională confirmă existența fondatorului dinastiei regale și, totodată, pune sub semnul întrebării înțelegerea noastră actuală a relațiilor politice dintre mayași și puternicul oraș Teotihuacan — cu mult înainte de perioada considerată până acum drept începutul acestor legături.

Caracol, astăzi îngropat în jungla din Belize, a fost cândva o metropolă înfloritoare, rivalizând cu cele mai mari centre ale lumii maya. La apogeul său, în jurul anului 650 d.Hr., orașul adăpostea până la 100.000 de locuitori. Însă cu mult înainte de acest moment de glorie, Caracol era condus de un suveran rămas invizibil până de curând în arhiva arheologică: Te K’ab Chaak, care a urcat pe tron în anul 331 d.Hr. Mormântul său a fost descoperit la poalele unui altar familial, nu departe de centrul orașului. Arheologii au găsit rămășițele unui bărbat în vârstă, fără dinți, însoțite de un bogat mobilier funerar: o mască mortuară din jadeit, mai mulți cercei și pandantive, cochilii de stridii spinoase din Pacific și de broască țestoasă. Însă elementul-cheie îl constituie glifele care îl identifică în mod direct pe regele fondator, conferind acestei descoperiri o importanță istorică deosebită. Potrivit arheologei Diane Chase, este vorba despre prima înmormântare regală confirmată la Caracol — și, mai mult, a primului rege al dinastiei sale.

Timp de decenii, cercetătorii au considerat că influența Teotihuacanului — orașul-stat situat în ceea ce este astăzi Valea Mexicului — s-a extins către lumea maya abia începând cu anul 378 d.Hr., printr-un eveniment cunoscut sub numele de La Entrada. Acesta marca instalarea unor emisari din Teotihuacan în anumite orașe mayașe, declanșând tulburări politice majore. Dar mormântul lui Te K’ab Chaak, alături de alte două morminte din apropiere, vine să perturbe această cronologie. Unul dintre ele conținea arme și obiecte tipic mexicane, cum ar fi vârfuri de atlatl — un propulsor de sulițe utilizat de războinicii din Teotihuacan, dar necunoscut la acea vreme în rândul mayașilor — precum și lame de obsidian din Pachuca, în centrul Mexicului. Potrivit arheologului Arlen Chase, aceste artefacte atestă existența unor contacte formale între elitele din Caracol și Teotihuacan cu cel puțin o generație înainte de La Entrada. Cu alte cuvinte, diplomația la distanță și alianțele interregionale existau deja la începutul secolului al IV-lea.

Această descoperire nu este deloc banală. Caracol și Teotihuacan sunt separate de peste 1.200 de kilometri în linie dreaptă. Parcurgerea acestei distanțe pe jos ar fi putut dura aproape cinci luni. Cu toate acestea, obiectele găsite demonstrează că astfel de schimburi — materiale și politice — aveau loc. Rețeaua de alianțe transregionale dezvăluie o Mezoamerică mai conectată, mai dinamică și mai sofisticată decât s-a presupus până acum.

Arheologii speră acum să analizeze ADN-ul și izotopii stabili din oasele lui Te K’ab Chaak, pentru a afla mai multe despre originile sale, stilul de viață și eventualele sale călătorii. Între timp, această descoperire reconfigurează nu doar istoria Caracolului, ci și imaginea mai largă a relațiilor politice din Mezoamerica preclasică și clasică.

Mormântul lui Te K’ab Chaak nu este doar locul de odihnă al unui rege uitat. Este o dovadă tangibilă a unei schimbări de paradigmă. Povestea lui vorbește despre un conducător vizionar, un oraș aflat în plină ascensiune și o lume antică în care distanțele nu erau obstacole, ci punți de legătură. Aceasta nu este doar o completare la cronologia mayașă: este un capitol fondator care, pentru prima dată, capătă un nume, o față — și un mormânt.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România