Când China Își Anunță Angajamentele Climatice, Lumea Ar Trebui să Asculte

Beijingul are un istoric impresionant în a promite doar ceea ce intenționează cu adevărat să realizeze. Cu toate acestea, adesea, atenția lumii este îndreptată altundeva.

Acum câțiva ani, unul dintre noi (Myles Allen) a întrebat un delegat chinez la o conferință despre climă de ce Beijingul a ales obiectivul de “neutralitate carbonică” pentru 2060 în loc de “neutralitate climatică” sau “zero net”, termeni care erau mai la modă în acel moment.

Răspunsul a fost dezvăluitor: China, spre deosebire de multe alte țări, tinde să nu facă angajamente climatice pe care nu le înțelege sau nu intenționează să le respecte. Iar acest lucru face ca ultimul lor angajament — reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 7% până la 10% până în 2035, ca parte a angajamentelor asumate prin Acordul de la Paris — să fie mai important decât ar sugera reacțiile modeste.

Trebuie să fim corecți față de celelalte țări; obiectivele ambițioase au un rol în stimularea conversațiilor despre climă și despre ce este posibil: există întotdeauna argumentul că este mai bine să țintești luna și să ratezi, decât să țintești rigola și să nimeriți.

Dar criza climatică necesită mai mult decât aspirații. Are nevoie de planuri concrete, plauzibile.

Acesta este motivul pentru care angajamentul Chinei este atât de semnificativ: Beijingul are obiceiul de a promite doar ceea ce intenționează să livreze. După ce a promis că va atinge vârful emisiilor în această decadă, la doar 50 de ani de la începerea industrializării serioase, pare pregătit să își atingă obiectivul. Și în acest proces, să devină un lider mondial în energia eoliană, energia solară și vehiculele electrice.

Un articol publicat în jurnalul Nature Communications la sfârșitul lunii august oferă un context pentru anunțul Chinei și ar fi trebuit să primească mult mai multă atenție.

În acesta, climatologii Junting Zhong și coautorii descriu ceea ce numesc un “scenariu aliniat cu realitatea”. Acesta presupune o cale pentru emisiile pe parcursul secolului viitor care este consistentă cu emisiile până în prezent și angajamentele pe termen apropiat ale țărilor.

Articolul este intitulat provocator “Scenariu plauzibil pentru emisiile globale pentru 2°C aliniat cu calea Chinei spre zero net” (provocator datorită implicației că unele alte scenarii sunt, ei bine, mai puțin plauzibile).

În scenariul lor, emisiile globale de dioxid de carbon ating un vârf în această decadă și ajung la zero net în jurul anului 2070, însoțite de reduceri imediate, susținute, dar nu neapărat dramatice, ale emisiilor de metan și alte gaze cu efect de seră. Ca răspuns, încălzirea globală este așteptată să atingă un vârf de puțin peste 2°C spre sfârșitul acestui secol, înainte de a scădea sub 2°C la începutul următorului.

Este esențial să discutăm relația dintre acest scenariu și ultimul angajament al Chinei privind emisiile. Cum