Termostatul ascuns al Pământului: Cum ar putea reacționa planeta noastră la schimbările climatice

Nivelurile crescute de dioxid de carbon (CO2) din atmosfera Pământului ar putea declanșa o serie de procese geologice și biologice care să asigure sosirea la timp a următoarei ere glaciare, în loc să fie întârziată, conform spuselor cercetătorilor.

Se pare că Pământul ar putea răspunde la cantitățile enorme de dioxid de carbon pe care oamenii le emit în atmosferă “corectând excesiv” dezechilibrul. Acest lucru ar putea duce la sosirea erei glaciare următoare la momentul prevăzut, în loc să fie întârziată cu zeci de mii de ani, așa cum se prezisese anterior.

Aceasta se datorează descoperirii unui “termostat” nou, care îngroapă cantități mari de carbon sub fundul mării atât de eficient, încât ar putea neutraliza emisiile de carbon umane în doar 100.000 de ani, au descoperit cercetătorii.

Este un proces mult mai rapid decât cel presupus anterior de oamenii de știință, care descriau un “termostat lent” ce blochează carbonul pe durate de timp cuprinse între 500.000 și 1 milion de ani, potrivit unei echipe de cercetători într-un studiu publicat pe 25 septembrie în jurnalul Science.

Lucrând împreună, aceste două “termostate” ar putea asigura că următoarea eră glaciară va începe la timp, în loc să fie întârziată de efectele schimbărilor climatice, a declarat coautorul studiului, Andy Ridgwell, profesor de geologie la Universitatea din California, Riverside.

Noul termostat descoperit nu protejează oamenii care trăiesc în prezent de efectele încălzirii globale, a menționat coautorul studiului, Dominik Hülse, matematician și modelator biogeochimic la Universitatea din Bremen, Germania. “Nu înseamnă că vom fi în siguranță de încălzirea globală în următorii 100 sau chiar 1.000 de ani”, a spus el.

De mult timp, oamenii de știință suspectau că Pământul își reglează clima pe scară geologică. Încă din anii ’80, cercetătorii teoretizau despre un mecanism numit feedback-ul de alterare a silicatelor, care are loc când ploaia captează CO2 din aer și îl pulverizează pe roci silicatice — roci cu minerale compuse din oxigen și siliciu, care constituie aproximativ 90% din crusta planetei. CO2 reacționează cu aceste roci, dizolvându-le și formând molecule care se infiltrează în sol și ajung în cele din urmă în ocean. Odată ajuns acolo, CO2 se transformă în calcar și cretă, fiind astfel blocat pentru milioane de ani.

Feedback-ul de alterare a silicatelor funcționează ca un termostat: cu cât mai mult CO2 este în atmosferă, cu atât Pământul se încălzește mai mult și ciclul apei se intensifică. Pe măsură ce precipitațiile cresc, alterarea silicatelor se accelerează, ceea ce înseamnă că mai mult CO2 este transferat în ocean și nivelul de CO2 atmosferic revine la niveluri de fond.

Feedback-ul funcționează și în sens invers. “Dacă devine prea frig și CO2 este prea scăzut, atunci termostatul consumă prea puțin CO2 față de un fond constant de eliberare de CO2 din manta, din vulcani și alte caracteristici magmatice”, a explicat Ridgwell. În acest scenariu, mai puțin CO2 ajunge în ocean și în atmosferă.