Descoperirea legăturii dintre cutremurele de pe falia Cascadia și falia San Andreas, la 30 de ani după o eroare crucială

O cercetare recentă sugerează că un mare cutremur în zona de subducție Cascadia din nord-vestul Pacificului ar putea declanșa un seism de amploare similară pe celebra falie San Andreas din California.

Studiul se bazează pe sedimentele colectate de pe fundul mării în apropierea Capului Mendocino din California și în largul coastei statului Oregon. Este chiar în zona Capului Mendocino unde se termină falie San Andreas și începe zona de subducție Cascadia.

Deși cele două sisteme de falii sunt foarte diferite, înregistrările din sedimente indică faptul că, în trecut, cel puțin trei cutremure pe falie San Andreas au avut loc la câteva ore sau zile după cutremure mari în Cascadia. Alte șapte ar fi putut să apară în decurs de decenii sau chiar mai puțin. Există totuși incertitudini în ceea ce privește datarea și înregistrările.

Dacă într-adevăr cele două sisteme de falii sunt sincronizate, acest lucru ar putea crea probleme majore pentru intervențiile în caz de dezastre, a spus autorul principal al studiului, Chris Goldfinger, paleoseismolog și profesor emerit la Universitatea de Stat din Oregon.

“Având aceste falii unul lângă altul ne-ar putea da mari bătăi de cap,” a declarat Goldfinger pentru Live Science. “Nu am avea resurse suficiente pentru a răspunde adecvat nici măcar la unul dintre aceste cutremure, iar două simultan ar fi cu adevărat dificile.”

Cutremurele generate de Cascadia pot fi extrem de puternice. În anul 1700, regiunea a fost zguduită de un seism estimat între magnitudinea 8.7 și 9.2, care a trimis valuri distrugătoare de tsunami până în Japonia. Aceste cutremure sunt provocate de mișcarea a trei plăci oceanice (Explorer, Juan de Fuca și Gorda) care alunecă sub continentul nord-american.

Pe de altă parte, falie San Andreas este o falie de alunecare laterală, unde masele de roci de pe fiecare latură a faliei se deplasează orizontal una față de cealaltă. Cel mai mare cutremur cunoscut pe segmentul nordic al faliei San Andreas a fost cel din San Francisco din 1906, cu o magnitudine de aproximativ 7.9. Deoarece falie trece prin zone dens populate, poate provoca daune semnificative, așa cum s-a întâmplat în cutremurul Loma Prieta din 1989, care a ucis 63 de persoane.

Cele două sisteme de falii se întâlnesc în largul coastei de la Mendocino, într-o zonă cunoscută sub numele de “tripla joncțiune”. Goldfinger și colegii săi se aflau într-o expediție de cercetare în 1999, extrăgând mostre de nucleu din fundul oceanului în Cascadia, în căutarea semnelor de cutremure antice. Cutremurele mari de pe uscat pot declanșa curgeri subacvatice de nisip și sedimente, cunoscute sub numele de turbidite. Turbiditele urmează un model în care sedimentele mai grosiere se depun prima dată, creând un strat, urmate de nisipuri mai fine și lut, formând un alt strat.

Cu toate acestea, pe acea expediție, o eroare a făcut ca nava să călătorească la 60 de mile de locul planificat. Oamenii de știință, care încercau să se odihnească între munci, nu și-au dat seama de eroare până când nava nu a ajuns la destinație.