Primii Australieni: Colecționari de Fosile, nu Vânători de Megafaună

Nu europenii au fost primii care au colectat fosile pe continentul australian. Dovezile arheologice sugerează că Primii Popoare din Australia nu doar că trăiau alături de megafauna continentului, ci colectau și fosilele acestora.

O echipă de arheologi a examinat osul fosilizat al piciorului unui cangur extinct și a descoperit că, în locul urmelor de tăieturi asociate cu măcelărirea, marcajele de pe os indică o încercare străveche de a colecta fosile. Aceasta reduce semnificativ dovezile că Primii Popoare ar fi vânat sau măcelărit megafauna extinctă a Australiei, redeschizând astfel întrebarea dacă oamenii au fost responsabili pentru dispariția marsupialelor gigantice din Epoca de Gheață a continentului.

În cazul nerezolvat al dispariției megafaunei din Epoca de Gheață a Australiei, o piesă cheie de evidență este tibia (unul dintre oasele piciorului inferior) a unui cangur cu fața scurtă, acum extinct. Spre deosebire de rudele lor moderne care săltau, acești canguri extincti mergeau pe picioarele din spate, sprijinindu-se probabil pe vârfurile unghiilor asemenea copitelor. Acest cangur nu era complet maturizat când a murit, undeva între 44.500 și 55.200 de ani în urmă, conform datării cu serii de uraniu a stratului subțire de rocă ce acoperea majoritatea fosilelor din Peștera Mamut (situată în prezent în Australia de Vest).

Arheologii au observat pentru prima dată tăietura din os în 1970, după ce au îndepărtat cu grijă crusta de carbonat de calciu formată peste os, și inițial părea să fie dovada că vânătorii din Pleistocen tăiaseră cangurul pentru a-l consuma. Dar în lucrarea lor recentă, arheologul Michael Archer de la Universitatea din New South Wales și colegii săi sugerează că acesta nu ar fi fost scopul. Ei propun o idee mai neobișnuită: „Aici sugerăm că scopul acestei acțiuni ar fi putut fi recuperarea fosilelor din depozitul bogat în oase din Pleistocenul târziu din Peștera Mamut, după descoperirea acestuia de către Primii Popoare”, au scris ei în lucrarea recentă.

Pe baza dovezilor arheologice disponibile, se pare că oamenii au călcat pentru prima dată pe solul australian în urmă cu aproximativ 65.000 de ani. La acea vreme, continentul găzduia o gamă bizară de marsupiale gigantice, precum și păsări fără zbor mai mari și mai înspăimântătoare decât emu și casuarii de astăzi. Următorii 20.000 de ani, Primii Popoare din Australia au împărțit peisajul cu cangurii cu fața scurtă, cu Zygomaturus trilobus, un marsupial masiv de 500 de kilograme care semăna puțin cu un rinocer, și cu Diprotodon optatum, cel mai mare marsupial care a trăit vreodată, o creatură de 3.000 de kilograme care umbla în turme mari (imaginați-vă un urs de mărimea unui bizon cu fața unui popândău).

Aceste specii au dispărut undeva între 45.000 și 40.000 de ani în urmă; azi, ele supraviețuiesc în arta rupestră antică și în poveștile care par să descrie interacțiuni ale oamenilor cu specii acum dispărute.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România