Un număr restrâns de specii de lilieci sunt cunoscute pentru obiceiul lor neobișnuit de a vâna păsări, iar datele recente obținute cu ajutorul senzorilor dezvăluie metodele lor impresionante de vânătoare.
Există trei specii de lilieci care se hrănesc cu păsări, lucru confirmat prin descoperirea de pene și alte resturi aviare în excrementele lor. Până acum, detalii precise despre modul în care acești lilieci vânează păsările, care sunt de obicei mai grele, mai rapide și mai puternice decât insectele, dieta lor obișnuită, nu erau cunoscute.
Pentru a descifra aceste tehnici, biologul Elena Tena de la Stația Biologică Doñana din Sevilla, Spania, și echipa sa au atașat senzori ultralejeri pe Nyctalus lasiopterus, cei mai mari lilieci din Europa. Descoperirile au fost de-a dreptul șocante.
Nyctalus lasiopterus, cunoscuți și ca liliecii nocturni mari, au o anvergură a aripilor de aproximativ 45 de centimetri și o blană roșcată sau castaniu, cu partea inferioară ușor mai deschisă la culoare, cântărind în general între 40 și 60 de grame. Deși această greutate este minimă, ei sunt cei mai mari dintre cele trei specii de lilieci care se hrănesc cu păsări, așa că principala provocare a fost găsirea unor senzori suficient de ușori pentru a nu împiedica zborul liliecilor.
Camerele de filmat, de obicei folosite în astfel de studii, nu erau o opțiune. “Liliecii vânează noaptea, deci ai nevoie de camere cu vedere nocturnă, care, împreună cu bateriile, sunt prea grele pentru a fi purtate de un liliec. Senzorii noștri trebuiau să cântărească sub 10 procente din greutatea liliecilor – patru până la șase grame,” a explicat Tena.
În ultimul deceniu, Tena și echipa ei au explorat mai multe metode alternative, inclusiv observarea liliecilor de la sol sau folosirea radarelor de grad militar. Totuși, surprinderea vânătorii în acțiune a rămas imposibilă.
În ultimii ani, tehnologia și miniaturizarea au avansat suficient pentru a satisface nevoile echipei Tena, care a atașat senzori potriviți la 14 lilieci nocturni mari pe parcursul a doi ani. Etichetele folosite în studiu cântăreau aproximativ patru grame, funcționau câteva ore și înregistrau sunetul, altitudinea și accelerația. Aceasta le-a oferit cercetătorilor o imagine detaliată a comportamentului liliecilor în cerul nopții, înregistrările incluzând atât sunetele ambientale, cât și exploziile de frecvență ultra înalte pe care liliecii le folosesc pentru ecolocație. Combinând altitudinea cu datele accelerometrului, oamenii de știință au putut urmări mișcările rapide ale liliecilor, incluzând întoarcerile, scufundările și manevrele lor rapide.
Un studiu din anul 2000 presupunea că liliecii nocturni mari atacă cel mai probabil păsările la cuiburile lor, unde sunt mai vulnerabile. Când Tena a recuperat senzorii și a descărcat datele, a aflat că liliecii nu fac așa ceva. În schimb, ei angajează păsările la altitudini mari, asemănător interceptatorilor din Al Doilea Război Mondial care atacă formațiunile de bombardiere—amintind de drama ‘Masters of the Air’ a lui Steven Spielberg. Și nu era o priveliște plăcută.
Comparatiile cu ‘Masters of the Air’ sunt justificate prin faptul că liliecii folosesc tactici similare. Fiind vânători solitari, își execută manevrele individual, nu în grupuri mari. Atacurile lor asupra păsărilor, identificate ulterior ca mierle europene, începeau cu liliecii urcând foarte sus
Poll: Care tactica credeti ca folosesc liliecii pentru a ataca păsările?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply