Pandemiile recente, precum COVID-19 și Zika, ne-au demonstrat cât de dificil este să ținem pasul cu bolile infecțioase în lumea modernă. Cu toate acestea, biotehnologia nu a rămas în urmă, dezvoltând tehnologii care ne-ar putea permite să răspundem rapid la amenințările viitoare.
Recent, au fost publicate rezultatele preliminare ale unui studiu clinic ce explorează o tehnică promițătoare, aplicabilă în combaterea unei game variate de boli infecțioase. Vom analiza aceste rezultate pentru a ilustra tipul de gândire și tehnologiile disponibile pentru a pune în practică aceste idei inovatoare.
Orice boală emergentă lasă în urma sa un spectru de anticorpi – produși de oameni ca răspuns la infecții și vaccinuri, dar și de animalele de laborator utilizate în studii. Unii dintre acești anticorpi au o afinitate slabă pentru agentul patogen, în timp ce alții sunt ceea ce se numește „larg neutralizanți”, adică se leagă cu o afinitate înaltă nu doar de patogenul original, dar și de majoritatea sau toate variantele acestuia, și posibil chiar de unele virusuri înrudite.
Anticorpii larg neutralizanți, odată ce se atașează de un patogen, îl inactivează, așa cum sugerează și numele lor. Acest lucru se întâmplă de obicei pentru că acești anticorpi se leagă de un sit care este esențial pentru funcționarea unei proteine. De exemplu, anticorpii larg neutralizanți pentru HIV se leagă de proteinele care ajută acest virus să intre în celulele imune.
Din păcate, nu toată lumea dezvoltă anticorpi larg neutralizanți și cu siguranță nu o face la timp pentru a preveni infecțiile. În plus, nu am descoperit încă o metodă de a proiecta vaccinuri care să garanteze generarea acestora. Astfel, ne-am găsit adesea în situația de a ști ce anticorpi am dori să producă oamenii, fără a avea vreo modalitate de a asigura acest lucru.
O soluție dezvoltată este producția în masă a anticorpilor larg neutralizanți și injectarea lor în oameni. Această abordare a fost aprobată pentru utilizare împotriva Ebola și a oferit un tratament timpuriu în timpul pandemiei de COVID. Totuși, această metodă are limitările sale practice. De exemplu, anticorpii au o durată de viață finită în sânge, astfel încât injecțiile ar putea necesita repetare. În plus, producția și purificarea anticorpilor în volum mare nu sunt procese simple, iar aceștia trebuie în general să fie păstrați refrigerati pe parcursul distribuției, limitând zonele unde pot fi utilizați.
Astfel, mai multe companii explorează o alternativă: stimularea oamenilor de a produce proprii anticorpi. Aceasta ar putea duce la o protecție de lungă durată, asigurând prezența anticorpilor necesari pentru a bloca infecțiile viitoare, dacă ADN-ul supraviețuiește suficient de mult.
Odată identificate celulele care produc anticorpii larg neutralizanți, clonarea genelor acestora și introducerea lor în
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply