Gunoiul uman accelerează domesticirea ratonilor în mediul urban, sugerează un studiu

Ratonii care trăiesc în apropierea oamenilor prezintă trăsături fizice diferite de cei din mediul rural, având boturi mai scurte, un indiciu al primelor etape ale procesului de domesticire, arată un studiu recent.

Cercetarea, publicată pe 2 octombrie în jurnalul „Frontiers in Zoology”, a utilizat fotografii încărcate pe platforma de știință cetățenească iNaturalist pentru a analiza diferențele dintre ratonii urbani și cei rurali. Rezultatele indică faptul că ratonii din zonele urbane au boturi cu aproximativ 3,5% mai scurte decât cei din zonele rurale, posibil ca parte a unui set de caracteristici cunoscut sub denumirea de „sindromul domesticirii”.

„Am vrut să aflu dacă traiul într-un mediu urban poate iniția procese de domesticire la animale care în prezent nu sunt domesticite,” a declarat coautorul studiului, Raffaela Lesch, zoolog la Universitatea din Arkansas Little Rock. „Se pot ratonii îndrepta spre domesticire doar prin simpla lor prezență în apropierea oamenilor?”

Domesticirea începe atunci când animalele se adaptează la un nou niș ecologic creat de prezența umană. Pentru ratoni, acest niș poate implica scotocirea prin coșurile de gunoi.

„Gunoiul este cu adevărat impulsul inițial,” a explicat Lesch. Deșeurile reprezintă o sursă ușoară de hrană pentru aceste creaturi. „Tot ce trebuie să facă este să suporte prezența noastră, să nu fie agresivi și atunci pot să se hrănească cu orice aruncăm noi.”

Studiul a implicat o echipă de 16 studenți care au cercetat semnele timpurii ale domesticirii la ratonii din Statele Unite. Semnele fizice care indică domesticirea unei specii includ, adesea, boturi mai scurte, urechi lăsate, pete albe și o reacție redusă de teamă – o serie de trăsături cunoscute colectiv sub denumirea de „sindromul domesticirii”.

Aceste trăsături aparent fără legătură tind să apară devreme în procesul de domesticire și pot fi legate între ele datorită mutațiilor care se produc în timpul dezvoltării animalelor. În 2014, oamenii de știință au propus că mutațiile în celulele crestei neurale, un tip de celule stem care se formează în embrionii vertebratelor, ar putea cauza aceste schimbări.