Costul global al emisiilor de gaze cu efect de seră este aproape dublu față de estimările anterioare, conform unui studiu publicat joi de cercetătorii de la Scripps Institution of Oceanography, Universitatea din California, San Diego.
Pentru prima dată, evaluarea costului social al carbonului (Social Cost of Carbon – SCC) — o măsură esențială a daunelor economice provocate de schimbările climatice — a inclus daunele aduse oceanelor. Pierderea recifelor de corali, perturbarea pescuitului și distrugerea infrastructurii costiere sunt estimate să coste aproape 2 trilioane de dolari anual, schimbând fundamental modul în care evaluăm finanțele climatice.
“Decenii la rând, am estimat costul economic al schimbărilor climatice, atribuind practic o valoare de zero oceanului”, a declarat Bernardo Bastien-Olvera, liderul studiului în timpul postdoctoratului său la Scripps. “Pierderea oceanică nu este doar o problemă de mediu, ci o parte centrală a poveștii economice a schimbărilor climatice.”
Costul social al carbonului este o metodă de contabilitate pentru calculul costului monetar al fiecărui ton de dioxid de carbon emis în atmosferă. “[Acesta] este unul dintre cele mai eficiente instrumente pe care le avem pentru a internaliza daunele climatice în deciziile economice”, a spus Amy Campbell, consilier ONU pentru climă și fost negociator COP pentru guvernul britanic.
Calculările au fost istoric utilizate de organizațiile internaționale și departamentele de stat, cum ar fi Agenția pentru Protecția Mediului din SUA, pentru a evalua propunerile de politici — deși un memorandum al Casei Albe din 2025, din administrația Trump, a instruit agențiile federale să ignore datele în analizele cost-beneficiu, dacă nu sunt obligate prin lege.
“Devine politic controversat când trebuie să decidem a căror daune sunt contabilizate, ce sectoare sunt incluse și, cel mai important, cum sunt evaluate daunele viitoare și retrospective”, a adăugat Campbell.
Excluzând daunele oceanice, costul social al carbonului este de 51 de dolari pe tonă de dioxid de carbon emis. Acesta crește la 97,20 de dolari pe tonă când oceanul, care acoperă 70% din planetă, este inclus. În 2024, emisiile globale de CO2 au fost estimate la 41,6 miliarde de tone, făcând creșterea costurilor de 91% semnificativă.
Utilizând predicții ale emisiilor de gaze cu efect de seră, raportul estimează că daunele anuale doar pentru piețele tradiționale vor fi de 1,66 trilioane de dolari până în 2100.
Studiul, început în 2021, a reunit oameni de știință din multiple discipline: experți în pescuit, cercetători de recife de corali, biologi și economiști climatici. Aceștia au evaluat costurile schimbărilor climatice în patru sectoare cheie — corali, mangrove, pescuit și porturi maritime — măsurând totul, de la pierderile simple de piață datorate reducerii pescuitului și comerțului marin până la scăderile în industriile recreative bazate pe ocean.
Cercetătorii au și atribuit o valoare monetară așa-numitelor valori de neutilizare. “Ceva are valoare pentru că face lumea să pară mai locuibilă, semnificativă sau demnă de protejat, chiar dacă nu o folosim direct.”
Sursa: Ars Technica
Poll: Care este cea mai eficientă metodă de a internaliza daunele climatice în deciziile economice?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply