Strategia „Lovitură în timp de criză” ar putea Revoluționa Tratamentele Anticancer

Cercetările recente efectuate de echipa de la City St George’s, Universitatea din Londra, sugerează o nouă abordare în tratamentul cancerului care ar putea depăși eficacitatea metodelor tradiționale. Publicat în revista Genetics, studiul arată că administrarea unei a doua terapii anticancer, în timp ce tumora este încă în regresie sub efectul primei terapii, ar putea îmbunătăți considerabil rezultatele tratamentului, în comparație cu abordarea standard de așteptare a recidivei.

Robert Noble, DPhil, conferențiar senior în matematici aplicate și cercetător principal, explică strategia propusă: „Deși tumorile pot inițial să se micșoreze sub efectul terapiei, în multe cazuri acestea regresc. Aceste recidive provin de la un număr mic de celule canceroase care acumulează mutații, devenind rezistente la tratament.”

Este bine cunoscut faptul că celulele canceroase evoluează în timp, dezvoltând mecanisme de evitare a efectelor letale ale terapiilor anticancer.

Echipa de cercetători subliniază: „Asemenea speciilor dintr-un ecosistem, care interacționează, concurează pentru resurse, se adaptează la condițiile de mediu în schimbare și suferă selecție naturală, clonele de cancer cresc și scad în ecosistemul unei tumori. Principiile Darwiniste reglează inevitabil răspunsurile terapeutice, inclusiv emergența rezistenței, care, în ciuda progreselor farmaceutice, rămâne cea mai mare provocare în oncologie.”

Sub presiunea tratamentului, celulele canceroase sensibile sunt distruse, dar cele rezistente la tratamentele inițiale supraviețuiesc și continuă să se dezvolte. Teoria salvării evolutive descrie cum populațiile aflate în pericol de extincție pot recupera prin mutații adaptative. Aplicată cancerului, teoria prevede că populațiile tumorale mici și fragmentate sunt mai vulnerabile la extincție stocastică și mai puțin capabile să dezvolte un răspuns adaptativ eficient.

„Tratamentul inițial al cancerului eșuează adesea din cauza rezistenței terapeutice inițial rare,” menționează cercetătorii. „O întrebare clinică importantă este cum să programăm tratamentele ulterioare pentru a maximiza probabilitatea de eradicare a tumorii.” În acest studiu, echipa a căutat să determine momentul optim pentru aplicarea unei a doua „lovituri” cu un nou tratament.

„În timp ce practica clinică standard este să așteptăm dovezi ale recidivei, confirmăm o ipoteză recentă că momentul optim pentru a trece la un al doilea tratament este atunci când tumora este aproape de dimensiunea sa minimă înainte de recidivă, când este probabil nedetectabilă,” au scris cercetătorii.

Pentru a identifica momentul ideal pentru o a doua terapie, cercetătorii au adaptat pentru prima dată modelele teoriei salvării evolutive pentru a înțelege mai bine punctul în care tumorile sunt cel mai vulnerabile la tratament, prevenindu-le să dezvolte rezistență la tratament. „Abordarea noastră oferă explicații mai clare și rezultate mai generale decât modelarea computațională anterioară, deoarece efectuăm o analiză mai sistematică a

Sursa: Inside Precision Medicine