Neanderthalienii aveau unelte cu adevărat neobișnuite în trusele lor. Una dintre metodele prin care arheologii înțeleg cum procedau strămoșii noștri, inclusiv neanderthalienii, este să încerce să refacă aceleași activități, printr-un proces numit arheologie experimentală. De obicei, acest lucru implică fabricarea uneltelor de piatră, tranșarea vânatului sau distilarea smoalei de mesteacăn. Dar, într-un studiu recent, a însemnat să facă lucruri foarte distructive cu dinții unuia dintre cele mai protejate animale din lume.
Cercetătorii suspectau că neanderthalienii foloseau dinții de rinocer ca unelte. Prin utilizarea acestor dinți pentru a fabrica unelte de piatră, cercetătorii au demonstrat că neanderthalienii făceau probabil același lucru, adăugând astfel la ceea ce știm despre diversitatea obiectelor din trusele lor de unelte.
Multe situri arheologice neanderthaliene din Europa și Asia par să aibă un număr neobișnuit de mare de dinți de rinocer. Știm că neanderthalienii vânau o specie acum dispărută de rinocer în Europa și Asia de Est, dar se pare că oamenii care trăiau în aceste locuri colectau dinții de rinocer din anumite motive.
Depinzând de specie, un rinocer are peste 260 de oase, dar doar 24 până la 34 de dinți. Totuși, la situl din peștera Panxian Dadong din sudul Chinei, datând de acum 300.000-130.000 de ani, 74% din rămășițele de rinocer sunt dinți, nu oase. Iar la adăpostul de stâncă Payre din sud-estul Franței, dinții constituie 91% din fosilele de rinocer găsite.
Mulți dintre acești dinți aveau semne care semănau suspect de mult cu cele pe care le-ai obține folosind o bucată de os ca ciocan: grupări de gropițe superficiale și crăpături suprapuse, „produse de acumularea loviturilor în aceeași zonă”. Există, de asemenea, zgârieturi subțiri și superficiale de la lovirea marginii zimțate a unei unelte de piatră.
Pentru a explora dacă semnele erau cu adevărat rezultatul fabricării și utilizării uneltelor umane, arheologa Alicia Sanz-Royo de la Universitatea din Aberdeen și colegii săi au avut nevoie de ceva cu care să le compare. Asta însemna să încerce propriul lor os-knapping pe dinți reali de rinocer. Dar, din moment ce rinocerii sunt o specie cel puțin amenințată și comerțul cu părți de rinocer este strict reglementat prin legea internațională, obținerea acestor dinți nu a fost deloc ușoară.
„Obținerea dinților de rinocer pentru experimente s-a dovedit a fi un exercițiu extrem de dificil, dar indispensabil pentru acest studiu”, a scris Sanz-Royo și colegii săi în lucrarea lor recentă. Dar numai originalul ar fi fost adecvat, „datorită structurii unice și durității excepționale ale dinților de rinocer”, a scris ea. Cu alte cuvinte, exact proprietățile care ar fi făcut dinții de rinocer un material atrăgător pentru uneltele de mână în primul rând.
Această cercetare nu doar că adaugă la înțelegerea noastră despre viața neanderthalienilor, dar ar putea deschide și noi perspective asupra modului în care aceștia interacționau cu mediul lor și își foloseau resursele disponibile. Într-o lume în care învățăm continuu din trecut pentru a îmbunătăți viitorul, lecțiile despre adaptabilitate și inovație sunt mereu valoroase.
Sursa: Ars Technica
Poll: Ce altceva foloseau neanderthalienii pe lângă uneltele din dinții de rinocer?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply