Majoritatea îl cunosc pe Alexandru Andrieș, îndrăgitul cântăreț, compozitor și poet. Mai puțini pe arhitectul și profesorul de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. Doar câțiva își mai amintesc astăzi de colaborarea sa cu revista Știință și Tehnică.
Probabil cel mai important rezultat a constat în proiectul Almanahul Anticipația din anii ’80, cu un tiraj anul de o sută de mii de exemplare. Tipărituri cerute și vândute de o piață avidă. A. A. s-a ocupat de prezentarea grafică și de machetarea edițiilor 1983-1987, semnând inclusiv coperțile primelor trei apariții și numeroase ilustrații de la interior.
Cu ocazia conferinței de presă a lansării celui mai recent album al său, Ultimul dans, și a turneului său de promovare, Alexandru Andrieș și-a amintit cu plăcere de acea perioadă și ne-a declarat: „Eram încă student la arhitectură când tovarășul Albescu a venit, din partea C.C. al U.T.C., la o ședință și, bineînțeles, ne-a frecat ridichea. Iar eu am fost obraznic, ca de obicei. I-am răspuns. Și după aia am stat de vorbă și încet-încet ne-am împrietenit. Pentru că era un tip foarte drăguț de fapt.
Când a ajuns la revistă, m-a căutat la Arhitectură și mi-a spus: Acum sunt la Știință și Tehnică și aș vrea să colaborăm. Așa am ajuns acolo. Din cauză că eram deja prieten cu Ioan Albescu. După aia a fost foarte interesant. Pentru că la prima discuție i-am spus: Dom’le, eu vin, dar dacă mă lași să-mi fac treaba. Că pe vremea aia toți voiau să folosească până la ultimul centimetru de hârtie ca să tipărească. Am zis: Frumos este să rămână și alb, și liber. Grafică. Le-am dus exemplul revistei Penthouse. Cei de acolo au făcut niște ochi cât cepele. Bob Guccione, care a făcut revista, a luat premiul de grafică tipărită ani la rând în America. El a inventat niște chestii pe care le foloseau foarte mulți între timp.
Am reușit să-l conving pe tovarășul Albescu, care s-a purtat ca un domn, trebuie să recunosc, să mă lase în pace. Atunci, eu făceam practic macheta. El îmi spunea când aveam Regii nisipurilor, de exemplu. Știam atâtea pagini, și îl paginam astfel încât să încapă materialul și să fie și grafică.
Erau multe lucruri pe care le făceam înainte să primim practic textele. Iar atunci când veneau oamenii practic cu textele, le spuneam că mai trebuie să taie jumătate de pagină sau cinci rânduri. Bineînțeles, îi înțelegeam, dar altfel era urât. Veniți altfel la numărul următor, veniți din timp. Unul din oamenii care s-au supărat evident, cărora nu le-a picat bine, a fost celebrul CTP, care pe vremea aia scria proză științifico-fantastică. El este singurul care a înțeles. Sigur, nu i-a convenit. De atunci ne știm și ne-am înțeles bine. Apoi am mai făcut și alte coperți ale trustului Știință și Tehnică.
Erau niște vremuri atât de frumoase! Nu mă refer la realitatea politică. Dar gândiți-vă că aveam de lucru la almanah și plecam de la Arhitectură. Mergeam pe jos până la Casa Scânteii, că era nenorocire cu transportul în comun. Și când ajungeam, mă apucam de treabă. Când terminam, era noapte, evident. Era o adevărată aventură, dintr-un anumit punct de vedere.
Faptul că am avut mână liberă de la domnul Albescu a însemnat foarte mult. Am putut să fac ceea ce credeam eu că e bine din punct de vedere grafic. A contat foarte mult libertatea pe care mi-au oferit-o cei de la Știință și Tehnică. Din cauza asta cred că a ieșit bine. Și contează și asta.”
Noul său album de studio, Ultimul dans, este primul în care artistul a ales ca muzica sa în format fizic — CD-uri și viniluri — să fie realizate fizic în Germania, iar colaborarea aceasta l-a încântat, datorită calității produselor livrate de furnizor.
Personal, pot confirma că muzica se aude excelent și vă invit la spectacolele turneului live ce vor avea loc de astăzi până pe 11 octombrie. Evenimentul de lansare a fost dublu. Alături de Ultimul dans, a fost prezentat albumul Acuarelă, realizat de Ioana Mîntulescu. Un album interesant și o surpriză plăcută pentru cei care caută muzica creată cu atenție și, aș zice, fără grabă.
Text: Lucian Oancea
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply