O descoperire recentă aruncă o nouă lumină asupra modului în care unele forme de cancer apar la copii. Cercetătorii au observat că unii copii care dezvoltă cancer produc un număr neobișnuit de mare de anticorpi care atacă chiar mecanismele celulelor responsabile de repararea ADN-ului. Acest fenomen ar putea explica de ce anumite cancere apar la vârste atât de fragede și deschide calea către metode de depistare timpurie, cu potențial de prevenție.
Anticorpii incriminați, numiți autoanticorpi, au o particularitate îngrijorătoare: pot pătrunde în celule și vizează în special șase proteine esențiale pentru repararea ADN-ului. Cu alte cuvinte, sistemul imunitar al acestor copii devine, fără să vrea, un adversar al propriului lor material genetic, slăbind mecanismele naturale de protecție împotriva mutațiilor. Acest tip de reacție autoimună nu fusese asociat până acum cu predispoziția la cancer în copilărie.
Cauzele exacte pentru care acești autoanticorpi apar nu sunt încă pe deplin înțelese. Unii specialiști cred că ar putea fi vorba de reacții exagerate la infecții, de o confuzie a sistemului imunitar între proteinele proprii și cele ale unor microbi, sau pur și simplu de o sensibilitate crescută a organismului la dezechilibre imune.
Spre deosebire de cancerele adulților, cele ale copiilor—precum leucemia, neuroblastomul sau osteosarcomul—apar adesea fără ca organismul să fi acumulat prea multe mutații de-a lungul vieții. Celulele afectate sunt mai „tinere”, iar mecanismele de apariție diferă fundamental. Acest lucru face ca descoperirea unor indicatori timpurii, precum acești autoanticorpi, să fie cu atât mai valoroasă pentru diagnostic și prevenție.
Pentru a testa ipoteza, cercetătorii au analizat probe de sânge și țesut prelevate de la copii și adulți cu diverse tipuri de cancer, comparându-le cu cele de la persoane sănătoase. Rezultatele au fost clare: copiii cu cancer aveau niveluri mult mai ridicate de anticorpi îndreptați împotriva proteinelor de reparare a ADN-ului decât adulții sau adolescenții sănătoși. Mai mult, într-un grup de copii monitorizați pe termen lung, cei care au dezvoltat ulterior cancer prezentau acest tip de anticorpi cu ani înainte de diagnostic.
Un alt aspect fascinant este faptul că acești anticorpi pot pătrunde în celule în perioade de creștere accelerată, afectând direct structuri celulare implicate în producția de proteine. Astfel, o predispoziție autoimună, chiar și subclinică (fără simptome vizibile), ar putea fragiliza organismul exact în momentele-cheie ale dezvoltării, crescând riscul de cancer.
Deși aceste rezultate nu oferă încă o soluție definitivă, ele deschid perspective promițătoare: în viitor, testarea prezenței acestor autoanticorpi ar putea deveni o unealtă de screening pentru a identifica copiii cu risc crescut de cancer, cu mult înainte ca boala să se manifeste. Este o dovadă că, uneori, răspunsurile la cele mai grele întrebări medicale se ascund tocmai în detalii aparent paradoxale ale sistemului nostru imunitar. Rămâne de văzut cum va transforma această descoperire modul în care prevenim și tratăm cancerul la copii, dar cert este că speranța unui viitor mai sigur începe cu fiecare pas înainte în înțelegerea biologiei umane.
Sursa: Inside Precision Medicine
Leave a Reply