Hipertensiunea arterială – sau, mai simplu spus, tensiunea crescută – este una dintre cele mai răspândite probleme de sănătate din lume. Deși, în majoritatea cazurilor, cauzele rămân neclare, există și forme de hipertensiune provocate de dezechilibre hormonale. Una dintre cele mai frecvente astfel de cauze este aldosteronismul primar, o afecțiune în care organismul produce prea mult aldosteron, un hormon care controlează echilibrul de sare și apă. Deși această formă reprezintă între 5% și 10% din totalul cazurilor de hipertensiune, ea este adesea trecută cu vederea, mai ales la pacienții care nu răspund la tratamentele obișnuite.
Recent, cercetătorii de la Queen Mary University of London au publicat un studiu ce aduce speranță pentru acești bolnavi. Într-un grup restrâns de pacienți, administrarea îndelungată a unui inhibitor al enzimei aldosteron sintază – responsabilă de producerea aldosteronului – a dus nu doar la scăderea tensiunii arteriale, ci și la îmbunătățiri remarcabile în echilibrul hormonal. Mai mult decât atât, efectele benefice s-au menținut chiar și după ce tratamentul a fost oprit, sugerând că nu este vorba doar despre o “acoperire” temporară a simptomelor, ci despre o posibilă remisie de durată a bolii.
Ce înseamnă acest lucru, pe scurt? În loc ca pacienții să fie nevoiți să ia medicamente toată viața pentru a-și ține sub control tensiunea, există șansa ca, după un tratament mai îndelungat cu astfel de inhibitori, boala să fie “dată înapoi”, iar organismul să nu mai producă excesul de hormon care stă la baza problemei.
Ipoteza nu a apărut din neant. Experimentele pe animale au arătat încă din 2005 că, dacă eliminăm genetic această enzimă, celulele care produc aldosteron dispar. Studiile clinice recente au confirmat că blocarea farmacologică a enzimei reduce semnificativ nivelul de aldosteron și, implicit, tensiunea arterială. În ultimii ani, două molecule – dexfadrostat fosfat și baxdrostat – au fost testate cu succes la pacienți, ducând la scăderea marcantă a tensiunii și la îmbunătățirea parametrilor hormonali.
Dar cea mai interesantă descoperire vine din urmărirea pe termen lung: la 14 pacienți tratați în mai multe centre din Statele Unite, nivelul unui marker specific pentru excesul de aldosteron a rămas cu 99% mai mic decât înainte de tratament, iar tensiunea sistolică a scăzut, în medie, cu 25 mmHg. Aproape un sfert dintre pacienți au ajuns la valori normale ale tensiunii fără alte medicamente. Și, poate cel mai important, aceste îmbunătățiri s-au menținut chiar și la doi ani după oprirea tratamentului.
Sigur, vorbim de un studiu de amploare redusă, iar cercetările sunt abia la început. Însă rezultatele oferă o perspectivă fascinantă: nu doar controlul simptomelor, ci poate chiar vindecarea unei forme de hipertensiune care, până acum, părea imposibil de “oprit din rădăcină”. Dacă viitoarele studii vor confirma aceste rezultate, s-ar putea ca, în curând, să vorbim despre remisia de durată a hipertensiunii hormonale – un vis pe care medicina îl urmărește de zeci de ani. Rămâne de văzut dacă această speranță se va transforma într-o realitate pentru tot mai mulți pacienți.
Sursa: Inside Precision Medicine
Leave a Reply