Oamenii de ştiinţă au reuşit inversarea procesului de îmbătrânire a celulelor stem adulte, responsabile de regenerarea ţesuturilor. Descoperirea poate conduce la dezvoltarea de noi terapii medicale.
Un grup de cercetători din cadrul Institutului Buck pentru Cercetarea Îmbătrânirii şi din cadrul Institutului de Tehnologie din Georgia, SUA, a realizat un studiu asupra celulelor stem, publicat în ediţia lunii septembrie a revistei Cell Cycle.
Puterea regenerativă a ţesuturilor şi organelor noastre scade pe măsură ce îmbătrânim. Potrivit unor teorii recente, organismele vii au vârsta dată de celulele stem. Astfel, înţelegerea moleculelor şi proceselor care permit celulelor stem adulte să se împartă şi să se diversifice, pentru a întineri ţesuturile îmbătrânite şi afectate, ar putea revoluţiona medicina regenerativă şi majoritatea curelor bolilor datorate îmbătrânirii.
Studiul subliniază faptul că celulele stem adulte se divid din ce în ce mai greu pe măsură ce îmbătrânesc. Victoria Lunyak, profesor asociat în cadrul Institutului Buck, susţine că „am demonstrat că putem inversa procesul de îmbătrânire a celulelor stem”.
Celulele stem adulte au un rol crucial în organism, păstrând ţesuturile umane sănătoase prin înlocuirea celulelor îmbătrânite ori bolnave. Mai mult, ele pot creşte şi înlocui orice număr de celule corporale din ţesutul sau organul căruia aparţin. Totuşi, la fel ca orice alte celule, ele se pot deteriora în timp, ca urmare a îmbătrânirii. Când se petrece această îmbătrânire, corpul uman nu mai poate înlocui ţesuturile afectate la randamentul din tinereţe, astfel făcându-şi apariţia diverse boli şi afecţiuni.
Echipa de cercetători a pornit de la ipoteza potrivit căreia afectarea ADN-ului din genomul celulelor stem adulte ar putea fi foarte diferită de afecţiunile suferite de celulele obişnuite. Ipoteza se întemeiază pe faptul că celulele corporale suferă o scurtare a telomerilor (regiuni de ADN repetitiv situate la capătul fiecărui cromozom liniar al majorității organismelor eucariote și a unor procariote), în timp ce celulele stem îşi păstrează telomerii intacţi. De aici, cercetătorii au tras concluzia că celulele stem au un mecanism diferit de îmbătrânire decât celulele obişnuite.
Ei au studiat şi comparat celule stem adulte prelevate de la subiecţi tineri, care au încă putere regenerativă şi celule stem îmbătrânite. King Jordan, profesor asociat în cadrul Şcolii de Biologie de la Georgia Tech, afirmă „am descoperit că cea mai mare parte a distrugerii ADN şi a celorlalte schimbări datorate îmbătrânirii celulelor stem se petrec din cauza unor părţi ale genomului, cunoscute ca retrotranspozoni…mai demult, aceştia erau consideraţi ca nefuncţionali, fiind etichetaţi ca reziduuri ADN, dar dovezile găsite indică un rol important al lor în regularizarea genomului.”
În timp ce celulele stem adulte tinere puteau suprima activitatea de acumulare de toxine a acestor elemente, cele îmbătrânite nu mai puteau îndeplini acest rol de curăţare. Cercetătorii au concluzionat că această „curăţare” scade abilitatea regenerativă a celulelor stem şi declanşează un proces cunoscut sub numele de senescenţă celulară (fenomen prin care celulele îşi pierd capacitatea de a se divide).
Prof. Victoria Lunyak susţine că „prin suprimarea acumulării de transcripte toxice de la retrotranspozoni am reuşit inversarea procesului de îmbătrânire a celulelor stem adulte…mai mult, astfel am reuşit nu numai să le întinerim, dar şi să le oprim la un stadiu anterior de dezvoltare”.
Pe viitor echipa de cercetători doreşte analizarea mai aprofundată a descoperirilor, astfel încât procesul de întinerire a celulelor stem să ajungă la un nivel la care să poată fi folosit în activităţile regenerative medicale.
