O nouă teorie ştiinţifică, publicată în Journal of American Chemical Society, sugerează faptul că la începuturi Terra ar fi avut prea multă apă pentru ca viaţa să poată exista, în timp ce pe Marte, care avea mai multe suprafeţe uscate, condiţiile ar fi fost mai prielnice vieţii…
Conform teoriei, pentru o construcţie moleculară ar fi fost necesară existenţa unor porţiuni uscate, deoarece moleculele în medii umede sunt prea instabile pentru a suporta ARN-ul (acidul ribonucleic): „Cum poate fi posibil ca substanţele despre care ştim că suportă viaţa, atât de instabile în apă, să fi apărut chiar în apă?” se întreabă biochimistul Steven Benner, şeful Fundaţiei pentru Evoluţie Moleculară.
Răspunsul la această întrebare ar fi că viaţa a evoluat în locuri care, din când în când, erau uscate.
Cercetătorii adepți ai teoriei cred că iniţial Terra era o planetă fără tărâmuri uscate, era o lume acvatică, în timp ce Marte, deşi complet uscată în prezent, în acele vremuri ar fi avut şi apă lichidă pe suprafaţa sa.
Mai mult, viaţa putea evolua mult mai repede pe Planeta Roşie decât pe Pământ, deoarece, datorită mărimii sale reduse, aceasta s-ar fi răcit mai repede şi ar fi fost mai puţin expusă asteroizilor.
Referitor la transportul „vieţii” de pe Marte pe Terra, acesta putea fi realizat cu uşurinţă de pietrele marţiene ajunse frecvent aici.
Sursa
