Cu miliarde de ani în urmă atmosfera marțiană era mult mai densă decât cea din prezent. În timp, sub acțiunea vântului solar, o bună parte din aceasta a fost erodată.
Nu este vorba despre o nouă ipoteză legată de atmosfera planetei Marte, ci o confirmare a uneia mai vechi. Rezultatele au fost comunicate în cadrul conferinței organizate cu ocazia Adunării Generale a Uniunii Europene a Geoștiințelor (European Geosciences Union General Assembly), care s-a ținut la Viena.
Instrumentul numit Sample Analysis at Mars (SAM), de la bordul roverului Curiosity, transmis noi date privitoare la compoziția atmosferei marțiene. De această dată măsurătorile s-au concentrat asupra compoziției izotopice a argonului prezent în atmosfera marțiană. Izotopii sunt versiuni ale aceluiași element chimic, dar care au mase atomice diferite, deoarece în nucleu au un număr diferit de neutroni. SAM a arătat că atmosfera marțiană are o concentrație de patru ori mai mare din izotopul ușor al argonului (argon 36), în raport cu izotopul greu al acestuia (argon 38). Acest raport este mult mai scăzut decât cel existent inițial în Sistemul Solar, care a fost estimat pe baza măsurătorilor făcute asupra Soarelui și planetei Jupiter. Faptul că izotopul ușor al argonului se află în cantități relativ mici în atmosfera marțiană era indicat și de analize mai vechi, realizate în timpul misiunilor Viking și din prin analiza izotopică a argonului conținut de meteoriții marțieni. Acum, cu ajutorul instrumentului SAM, de la bordul roverului Curiosity, avem o dovadă mult mai clară.
Raportul Ar36/Ar38 pentru Soare și Jupiter, comparat cu cel de pe Terra și cel din atmosfera marțiană. El ne oferă un indiciu clar al erodării în timp a atmosferei planetei Marte.
Anomalia legată de raportul dintre cei doi izotopi ai argonului este explicată prin acțiunea particulelor de mare energie din vântul solar, care, în urma ciocnirilor cu atomii din atmosfera superioară a planetei marte, au dus la erodarea unei părți relativ importante din atmosfera marțiană. Izotopul mai ușor al argonului este mai ușor de ”smuls” din atmosfera marțiană, și de aceea îl găsim acum în concentrații mai mici. Sushil Atreya, cercetător la Universitatea din Michigan: ”Acum avem cel mai clar indiciu al erodării atmosferei marțiene”. Erodarea atmosferei marțiene a fost favorizat de faptul că planeta Marte nu posedă câmp magnetic, care să o protejeze împotriva vântului solar. De asemenea, în urmă miliarde de ani, vântul solar era de circa 300 de ori mai intens decât în prezent.
Cercetarea erodării atmosferei marțiene va reprezenta unul dintre obiectivele viitoarei misiuni NASA către Marte. Sonda MAVEN (Mars Atmosphere and Volatile EvolutioN), va decola la sfârșitul lunii noiembrie – începutul lunii decembrie, și ne va transmite informațiile necesare pentru a studia istoria atmosferei Planetei Roșii. În videoclipul care urmează aveți o scurtă prezentare a misiunii MAVEN, în care este explicat și procesul de erodare al atmosferei marțiene.
Sursa: NASA/JPL,
