Paleontologii au descoperit recent o nouă specie de dinozaur cu cioc de rață numită Coahuilasaurus lipani în nordul Mexicului. Această descoperire, care este rezultatul a mulți ani de studiu, îmbogățește înțelegerea diversității dinozaurilor care au populat America de Nord cu milioane de ani în urmă.
Adâncurile formațiunii geologice Cerro del Pueblo din Mexic au adus o comoară de neprețuit: rămășițele fosilizate ale unui nou dinozaur numit Coahuilasaurus lipani. Descoperirea a fost prezentată într-un articol publicat în revista Diversity. Datat pe la sfârșitul Cretacicului superior, cu aproximativ 72,5 milioane de ani în urmă, acest dinozaur cu cioc de rață (sau hadrosaurid) îmbogățește cunoștințele despre biodiversitatea din America de Nord la acea vreme.
Kritosaurinele, dintre care acest exemplar este unul, au prezentat o diversitate uimitoare de forme în craniul și ciocul lor. Unii aveau într-adevăr creste elaborate, alții aveau cioc mai îngust sau mai lat. Această varietate morfologică sugerează că acești dinozauri au dezvoltat adaptări specifice pentru a exploata diferite resurse alimentare din mediul lor. De exemplu, un cioc îngust ar putea fi folosit pentru a alege frunzele fragede, în timp ce un cioc mai larg ar putea fi folosit pentru a zdrobi plantele mai dure. Această diversitate morfologică mărturisește o evoluție complexă în care fiecare specie de kritosaurină s-a specializat să ocupe o anumită nișă ecologică.
Cercetătorii au descoperit că Coahuilasaurus lipani diferă și de alte kritosaurine găsite mai la nord, în America de Nord. Această descoperire sugerează că populațiile de dinozauri cu cioc de rață au fost izolate geografic și au evoluat independent, dând naștere unor specii distincte adaptate mediului lor local. La fel ca multe hadrosauride, Coahuilasaurus lipani, care măsura aproximativ opt metri lungime, avea probabil o creastă osoasă pe cap. Funcția exactă a acestei creste rămâne un mister, dar paleontologii au avansat mai multe ipoteze. La fel ca penele colorate ale păsărilor sau modelele de pe pielea reptilelor, creasta ar putea servi ca un semnal vizual pentru a diferenția indivizii aceleiași specii, în special între masculi și femele. Creste de diferite forme le-ar fi permis hadrosauridelor să se recunoască reciproc și să promoveze reproducerea în cadrul grupului lor. Unii paleontologi sugerează că această creastă ar fi putut juca un rol în termoreglare. Prin creșterea suprafeței de contact cu aerul, ar fi putut ajuta animalul să disipeze căldura corporală în perioadele calde sau, dimpotrivă, să absoarbă căldura în perioadele reci. Creasta ar fi putut fi folosită și pentru a produce sunete. Prin suflarea aerului prin cavitățile interne, hadrosauridele ar fi putut scoate zgomote de hohote sau de clicuri pentru a comunica cu semenii lor. Această ipoteză este întărită de prezența unor cavități nazale complexe la anumite specii. Acest tip de creastă ar putea fi folosit și pentru a atrage parteneri sexuali. Crestele mai mari sau mai elaborate ar fi putut fi un semn de sănătate și vigoare, făcând un individ mai atractiv pentru celălalt sex.
