În deșerturile aride ale Africii de Sud crește o plantă pe cât de ciudată, pe atât de extraordinară: Welwitschia mirabilis. O adevărată relicvă a trecutului, această specie unică se găsește exclusiv în Namibia și Angola. Longevitatea sa excepțională, care poate depăși 1.000 de ani, și aspectul său neobișnuit i-au câștigat o reputație unică în rândul botanicilor. În ciuda condițiilor extreme ale habitatului său, această plantă sfidează timpul datorită adaptărilor remarcabile care îi permit să capteze apa și să reziste la temperaturi ridicate.
Spre deosebire de majoritatea plantelor, Welwitschia mirabilis dezvoltă doar două frunze de-a lungul vieții. Ele continuă să crească la nesfârșit, ajungând la câțiva metri lungime și sunt în permanență uzate de vântul și nisipul deșertului. Unele exemplare au frunze care măsoară mai mult de zece metri în circumferință, un record pentru o plantă care trăiește într-un mediu arid. Datorită acestei caracteristici unice, captează umiditatea din aer, o resursă prețioasă într-un mediu în care precipitațiile sunt aproape inexistente. Pe lângă frunzele sale lungi, Welwitschia mirabilis are rădăcini adânci care sunt capabile să tragă apă din adâncul interiorului. Această strategie dublă (absorbția umidității atmosferice și explorarea subterană) îi permite să supraviețuiască în condiții în care puține alte specii de plante ar putea prospera.
Oamenii de știință s-au întrebat de mult despre rezistența extraordinară a acestei plante. Un studiu recent, publicat în Nature Communications, a arătat că genomul său a suferit o duplicare în urmă cu aproximativ 86 de milioane de ani, oferindu-i capacități de adaptare extraordinare. Acest fenomen i-a permis să dezvolte mecanisme de protecție împotriva căldurii, stresului hidric și condițiilor extreme de deșert. Metabolismul său, numit metabolism acid crassulacean (CAM), îi permite să efectueze fotosinteza într-o manieră optimizată, limitând pierderea de apă. Noaptea își deschide stomatele pentru a absorbi dioxidul de carbon. Apoi îl folosește în timpul zilei pentru a-și produce energia, reducând astfel evaporarea apei prețioase. Această capacitate, deși prezentă în alte plante din medii aride, este încă doar parțial înțeleasă în cazul Welwitschia mirabilis, care nu o folosește sistematic.
Deși adesea considerată o plantă ciudată, Welwitschia mirabilis joacă un rol fundamental în mediul său. Frunzele sale lungi rețin materia organică transportată de vânt, îmbogățind astfel solul deosebit de sărac. Multe animale găsesc, de asemenea, refugiu la picioarele sale, inclusiv insecte, reptile și chiar mamifere, cum ar fi antilopele, care se hrănesc cu frunzele sale pentru a se hidrata. Capacitatea sa de a supraviețui timp de milenii îl face un martor unic al istoriei climatice a regiunii. Studiind dezvoltarea și adaptările sale, cercetătorii speră să înțeleagă mai bine strategiile de rezistență ale plantelor în fața condițiilor extreme, cunoștințe valoroase în contextul schimbărilor climatice.
Așadar, în ciuda aspectului său neconvențional și a poreclei de „cea mai urâtă plantă din lume”, Welwitschia mirabilis rămâne o minune biologică a cărei longevitate și adaptări continuă să fascineze oamenii de știință și pasionații de botanică.
