Sătui de filmele Terminator și de alte întâmplări distopice, mulți adulți au crescut cu o relație complexă cu tehnologia, uneori neliniștiți de acest impuls frenetic către progres pe care îl întruchipează și, uneori, atenți la riscurile pe care le-ar putea aduce. În rândul generațiilor mai tinere, progresele tehnologice, precum ecranele și roboții, fac parte din viața lor de zi cu zi încă de la o vârstă foarte fragedă. De asemenea, relațiile lor cu aceste mașini pot fi foarte diferite. Pentru știință, studiul interacțiunilor dintre copii și a tuturor acestor descoperiri inovatoare (și mai ales a modului în care acestea din urmă le pot influența dezvoltarea și învățarea) este așadar un domeniu de studiu incitant care poate dezvălui anumite surprize.
Un studiu scris de cercetători cu sediul în Suedia, Germania și Australia și care urmează să fie publicat în august 2024 în numărul din august al revistei științifice Computers in Human Behavior, demonstrează, de exemplu, că atunci când trebuie să aleagă între a se baza pe oameni de încredere sau roboți din punct de vedere al cunoștințelor, copiii au tendința de a acorda încrederea celor din urmă. Acest lucru ar putea schimba totul în modul în care îi educăm și le conducem învățarea.
Pentru această lucrare, cercetătorii și-au propus să verifice modul în care copiii percep informațiile din diferite surse și ce credibilitate le oferă. În plus, „învățarea copiilor se bazează aparent nu numai pe acuratețea informațiilor pe care le primesc, ci și pe semnalele sociale care înconjoară transmiterea acesteia”, precizează cercetătorii. Pentru a analiza toate acestea în legătură cu expunerea la roboți, aceștia s-au putut baza pe un panel de 111 copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani.
În grupuri, copiii trebuiau să urmărească videoclipuri în care agenți umani sau roboți trebuiau să identifice obiecte cunoscute sau necunoscute cu mai mult sau mai puțină acuratețe. De exemplu, o perie ar putea fi numită o farfurie. Uneori, copiii vedeau un duo format dintr-un om de încredere și un robot (care a desemnat corect obiectele), altul compus dintr-un robot de încredere și un om nesigur sau, dimpotrivă, un robot nesigur cu un om care era sigur pe sine. Acest lucru ar trebui să permită cercetătorilor să compare reacțiile copiilor cu agenții care au fost sau nu de încredere. Rezultatele arată, în general, o tendință clară de a avea încredere în roboți. Când ambii interlocutori erau de încredere, copiii erau într-adevăr mai înclinați să pună întrebări roboților și să accepte întrebările lor ca fiind sincere. Chiar dacă în acest caz specific diferența era mai puțin vizibilă la copiii mai mari, care aveau mai multă încredere în oameni, această tendință a fost adevărată și atunci când robotul a dat răspunsuri greșite, spre deosebire de om.
Un alt punct i-a surprins în special pe oamenii de știință. Cei mici au părut mai iertători și mai flexibili cu roboții care au făcut greșeli. De fapt, ei considerau aceste gafe ca fiind pur accidentale. Cu toate acestea, în cazul adulților, copiii considerau aceste ciudățenii ca fiind intenționate. „Aceste descoperiri sugerează nu numai că copiii percep diferit erorile robotului și uman, ci și că atunci când vine vorba de evaluarea erorilor robotului, modul în care își conceptualizează fiabilitatea, atractivitatea socială și acțiunile percepute de putere au fost distincte din punct de vedere conceptual și, prin urmare, nu au avut neapărat o influență. impact negativ asupra interacțiunii”, cred cercetătorii. Este de remarcat faptul că, atunci când cercetătorii i-au întrebat de la cine ar dori să învețe și cu cine ar prefera să împărtășească secrete, majoritatea copiilor au optat mai degrabă pentru roboți decât pentru adulți.
