Arborii de sequoia giganți importați s-au adaptat foarte bine la condițiile din Regatului Unit, crescând în înălțime cu ritmuri apropiate de intervalele lor native și captând cantități mari de carbon în timpul vieții lor lungi, arată un nou studiu, publicat în Royal Society Open Science, realizat de cercetători de la University College London (UCL) împreună cu colegii lor de la Royal Botanic Gardens, Kew.
În noua lucrare, publicată în Royal Society Open Science , se arată că cea mai masivă specie de copaci de sequoia, Sequoiadendron giganteum, cunoscută sub numele de sequoia gigant, poate captura în medie 85 de kilograme de carbon din atmosferă pe an. Deși a fost introdus în Regatul Unit în urmă cu 160 de ani, aceasta este prima dată când au fost analizate viteza de creștere și rezistența copacilor din Marea Britanie.
Se estimează că, în prezent, există o jumătate de milion de arbori sequoia în Marea Britanie, ei fiind plantați în parcuri și grădini botanice. În sălbăticie, aceștia sunt pe cale de dispariție. Doar mai puțin de 80.000 de arbori sequoia gigant au mai rămas în zona lor natală, California.
Autorul principal al studiului, Ross Holland, a declarat pentru site-ul UCL că: „Sequoia gigant sunt unele dintre cele mai masive organisme de pe Pământ și în zonele lui native alcătuiesc unele dintre cele mai dense păduri din lume, datorită vârstei lor mari. Am descoperit că arborii sequoia din Marea Britanie s-au adaptat bine la condițiile din Regatului Unit și sunt capabili să capteze o cantitate mare de dioxid de carbon. Sperăm că aceste constatări pot ajuta la ghidarea deciziilor privind plantarea și gestionarea viitoare a copacilor.”
Cercetătorii subliniază, în lucrarea lor, că cea mai eficientă modalitate de a atenua schimbările climatice este reducerea emisiilor de carbon din arderea combustibililor fosili. Copacii pot ajuta prin absorbția emisiilor de carbon, dar oferă și alte beneficii pentru ecosistem și bunăstare.
Sequoia gigant crește rapid și sunt, de asemenea, unele dintre cele mai longevive organisme din lume, menținându-și creșterea rapidă de-a lungul vieții lor de peste 3.000 de ani. Ei pot crește până la 90 de metri înălțime și, deși nu sunt chiar cele mai înalți copaci din lume (acest titlu îi revine vărului lor apropiat, sequoia de coastă), trunchiurile lor groase oferă cele mai mari volume de lemn. În plus, sunt rezistenți la foc, sunt capabili să supraviețuiască incendiilor care ar distruge pădurile populate de alte specii de copaci.
Echipa a vizitat trei plantații de copaci, situate la Wakehurst, grădina botanică sălbatică din Grădinile Botanice Regale, Kew în Sussex, Havering Country Park din Essex și Benmore Botanical Garden din Scoția. Ei au creat scanere laser terestre pentru a mapa copacii în 3D, permițându-le să măsoare înălțimile și volumele foarte precis și să creeze modele 3D a 97 de arbori reprezentativi.
Co-autorul Dr. Phil Wilkes a explicat, tot pentru site-ul UCL, că: „Folosirea celei mai recente tehnologii de scanare cu laser ne-a permis să „cântărim” cu precizie acești copaci masivi, fără a fi nevoie să-i tăiem.” Cel mai înalt copac identificat de către cercetători avea 54,87 metri înălțime – uriaș în comparație cu majoritatea speciilor native din Marea Britanie, dar mic de omologii lor americani. Acest lucru se datorează tinereții arborilor sequoia din Marea Britanie. Cei mai bătrâni au fost plantați în 1863.
Știind când au fost plantați copacii, echipa putut să calculeze ratele lor medii de creștere în condițiile climatice diferite dintre cele trei situri din Marea Britanie. Ei au descoperit că copacii de la Kew și Benmore au crescut la ritmuri similare cu omologii lor din SUA.
Coautorul lucrării, prof. Mat Disney, concluziona: „Aceste rezultate ne oferă o bază de referință importantă pentru estimarea cât de bine se descurcă arborii sequoia gigantic în clima Regatului Unit. În prezent, acești copaci sunt probabil mai importanți pentru aspectul lor estetic, decât pentru rezolvarea problemei climatice. Istoria acestor copaci din Marea Britanie este fascinantă – inițial au fost simboluri ale bogăției și puterii, până în prezent fiind plantați pe scară largă în parcuri și păduri. (…) Mi se pare uimitor să văd acești giganți răspândiți pe peisaj și să văd cât de rapid cresc.”
