TIDYE-1b, o planetă în vârstă de doar trei milioane de ani, este una dintre cele mai tinere planete observate vreodată în galaxia noastră. Pentru comparație, Pământul nostru are 4,5 miliarde de ani. El este de 1500 de ori mai bătrân. Această descoperire oferă oamenilor de știință o oportunitate rară de a studia o planetă aflată la început, într-un moment în care încă se formează. Și mai fascinant: acest obiect provoacă modelele clasice de formare planetară și ar putea contesta unele dintre ideile noastre cele mai consacrate.
TIDYE-1b este excepțional de tânără, are doar trei milioane de ani, o durată relativ scurtă la scara Universului. De exemplu, Pământul a suferit miliarde de ani de transformare înainte de a deveni ceea ce știm astăzi. Prin urmare, o planetă atât de tânără permite cercetătorilor să se întoarcă în timp și să studieze îndeaproape primele etape ale dezvoltării sale, cu mult înainte de a avea loc schimbări notabile.
Această planetă a fost descoperită de astronomi folosind metoda tranzitului, tehnică care constă în observarea momentelor în care o planetă trece prin fața stelei sale, reducându-i astfel lumina. Telescopul spațial TESS al NASA a fost folosit pentru această observație și a fost capabil să detecteze TIDYE-1b într-un moment în care formarea sa este încă în curs de desfășurare. Deși există deja alte planete tinere în galaxie, nu toate au fost atât de aproape de formare. TIDYE-1b bate un record: este mai tânăr decât toate celelalte planete descoperite anterior, care aveau între zece și patruzeci de milioane de ani. Ea a fost descrisă într-un articol publicat în Nature.
Ceea ce face ca TIDYE-1b să fie deosebit de fascinant este că pare să ne provoace preconcepțiile despre modul în care se formează planetele. În mod tradițional, oamenii de știință cred că planetele se formează din discuri de gaz și praf care înconjoară o stea tânără. Aceste discuri sunt în general aplatizate și aliniate, ceea ce permite planetelor care se formează să se potrivească armonios în același plan. Acesta este ceea ce numim discul protoplanetar. Acesta este, de asemenea, unul dintre motivele pentru care planetele propriului nostru sistem solar, precum și cele ale altor sisteme planetare cunoscute urmează căi de orbită care sunt aliniate și aproape plate în raport cu steaua în jurul căreia orbitează.
Cu toate acestea, TIDYE-1b nu respectă această regulă. Orbitând în jurul stelei sale într-un unghi radical diferit de cel al discului de gaz și praf care o înconjoară, această planetă sfidează astfel norma. Această înclinare neobișnuită a discului în raport cu orbita planetei sugerează că formarea sa a avut loc într-un mediu mult mai haotic și dezordonat decât se credea anterior. Prin urmare, acest lucru pune sub semnul întrebării câteva aspecte fundamentale ale teoriilor actuale ale formării planetare. Descoperirea unei astfel de planete ar putea însemna că modelele noastre despre modul în care planetele se organizează în jurul stelelor tinere trebuie revizuite.
Apropierea acestei lumi de steaua sa joacă, de asemenea, un rol cheie în dezvoltarea sa rapidă. Planeta își orbitează steaua în doar nouă zile, mult mai repede decât Pământul, căruia îi ia 365 de zile pentru a-și finaliza orbita. Această viteză ar putea fi un indicator al modului în care planetele precum TIDYE-1b evoluează de-a lungul veacurilor. TIDYE-1b ar putea deveni într-o zi ceea ce este cunoscut ca un super-Pământ sau sub-Neptun: tipuri de planete care, deși nu există în propriul nostru sistem solar, sunt comune în Calea Lactee. Aceste planete, care sunt mai mari decât Pământul, dar mai mici decât Neptun, ar putea oferi indicii valoroase despre diversitatea lumilor din galaxia noastră. În plus, studiul lui TIDYE-1b va permite oamenilor de știință să înțeleagă mai bine mecanismele formării planetelor, în special cele care se formează rapid și în condiții neobișnuite ca această planetă.
Această descoperire demonstrează, de asemenea, că planetele se pot forma mai devreme decât se aștepta. Anterior, oamenii de știință credeau că astfel de planete ar putea exista doar atunci când discurile de gaz și praf din jurul stelelor s-au disipat. Cu toate acestea, această observație arată că aceste planete se pot forma mult mai devreme, chiar și într-un moment în care aceste discuri sunt încă foarte prezente.
