Este o descoperire pe cât de rară, pe atât de fascinantă: astronomii tocmai au identificat o rămășiță de supernovă (SNR) cu o simetrie aproape perfectă, numită Telios, la marginea Căii Lactee. Observată cu ajutorul radiotelescopului australian ASKAP, această rămășiță a unei explozii stelare ridică acum multe întrebări despre originea sa, natura sa… și chiar distanța sa exactă. Telios – un nume inspirat de cuvântul grecesc antic care înseamnă „perfect” – a fost detectată ca parte a proiectului Harta Evolutivă a Universului (EMU), care își propune să creeze o hartă radio a cerului sudic. Acest nor de gaz în expansiune corespunde rămășițelor unei stele care a explodat într-o supernovă, unul dintre cele mai puternice fenomene cataclismice din univers.
Deși rămășițele supernovelor sunt adesea sferice în contururile lor generale, puține păstrează o simetrie atât de clară precum cea observată aici. „Telios prezintă o circularitate remarcabilă, ceea ce o face una dintre cele mai simetrice rămășițe galactice descoperite vreodată”, scriu cercetătorii în studiul lor, acceptat spre publicare în revista Publications of the Astronomical Society of Australia. Această regularitate a formei ar putea indica faptul că rămășița este relativ tânără, nefiind încă supusă efectelor de distorsiune cauzate de mediul interstelar sau de alte fenomene astrofizice. Cu toate acestea, un nivel atât de ridicat de simetrie ar putea rezulta și din condiții de explozie deosebit de omogene, care ar fi, de asemenea, atipice.
O altă sursă de incertitudine: luminozitatea scăzută a lui Telios. Acest lucru complică serios estimarea distanței sale față de Pământ și, prin urmare, a dimensiunii sale reale. Cercetătorii estimează că se află la o distanță cuprinsă între 7.000 și 25.000 de ani-lumină și, prin urmare, ar putea măsura între 46 și 156 de ani-lumină în diametru. Obiectul a fost observat și în afara planului galactic, o regiune mai puțin densă decât discul central unde se află majoritatea stelelor Căii Lactee, inclusiv Soarele nostru. Această poziționare crește dificultatea stabilirii originii sale exacte. Ce supernovă a cauzat-o? În absența unui miez rezidual identificabil – cum ar fi o stea neutronică sau un pulsar – astronomii se întreabă ce tip de supernovă a cauzat Telios. Se iau în considerare două scenarii principale: O supernovă cu colaps al miezului, rezultată din implozia unei stele masive, o supernovă de tip Ia, cauzată de explozia unei pitice albe care acumulase prea multă materie. Al doilea scenariu pare mai probabil, în special având în vedere raritatea stelelor masive din afara planului galactic. Dar, în acest stadiu, nicio dovadă directă nu permite o decizie definitivă. Autorii solicită observații mai sensibile și cu rezoluție mai mare pentru a continua analiza lor.
Rămășițe cu o formă aproape perfectă au fost deja observate în alte galaxii apropiate, în special în Norii Magellanici, două galaxii satelit ale Căii Lactee. Printre acestea se numără faimoasele SN1987A și MC SNR J0509–673, și SNR J0624–6948, descoperite în 2024 în Marele Nor al lui Magellan. Dar descoperirea lui Telios în propria noastră galaxie și într-o regiune atât de îndepărtată a planului galactic o face deosebit de valoroasă pentru studiul supernovelor rare și simetrice.
Descoperirea lui Telios ne reamintește că Universul, în ciuda miliardelor de obiecte deja cartografiate, încă păstrează o cantitate semnificativă de mister. Prin dezvăluirea unei rămășițe de o perfecțiune geometrică aproape stranie, această descoperire deschide o nouă fereastră asupra dinamicii exploziilor stelare și a diversității…
Poll: Care este cel mai probabil scenariu care a cauzat rămășița supernovei Telios?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply