Beneficiile exercițiilor fizice pentru creier pot fi transferate prin sânge, arată un studiu pe șoareci

Exercițiile fizice nu numai că întăresc corpul, dar au un impact semnificativ și asupra minții. Cercetătorii sunt pe cale să descopere mesagerii moleculari care fac această legătură posibilă, iar surprinzător, acești mesageri pot fi transferați chiar și de la un șoarece activ la unul sedentar.

Beneficiile exercițiilor fizice pentru creier sunt evidente, dar motivele exacte au rămas până acum învăluite în mister. Studii recente sugerează că mușchii antrenați eliberează în sânge substanțe care stimulează creierul – și cel puțin în cazul animalelor de laborator, acest efect poate fi transferat de la un individ la altul prin injectarea acestor substanțe.

Explicațiile comune anterioare, care susțineau că activitatea fizică regulată este benefică pentru creier datorită îmbunătățirii fluxului sanguin, reducerii stresului și întăririi inimii, nu reușeau să explice cum mișcarea afectează direct neuronii.

Indicii importante vin din cercetările efectuate pe animale. Într-un studiu publicat în octombrie în revista Brain Research, un grup de șoareci tineri adulți a avut acces la roți pentru alergat timp de patru săptămâni, în timp ce alții au rămas sedentari. Oamenii de știință au izolat apoi din sângele șoarecilor activi niște vezicule extracelulare – „pachete” moleculare care transportă proteine și material genetic – și le-au injectat șoarecilor sedentari.

După ce au primit aceste injecții de două ori pe săptămână timp de patru săptămâni, șoarecii sedentari tratați au dezvoltat cu aproximativ 50% mai multe celule cerebrale noi într-o regiune legată de memorie numită hipocamp, comparativ cu șoarecii sedentari netratați. Majoritatea celulelor noi s-au dezvoltat în neuroni maturi, un proces cunoscut sub numele de neurogenază. (Pentru oameni, există în continuare dezbateri cu privire la faptul dacă neurogenaza are loc în cantități semnificative în creierul adult.)

Meghan Connolly, autorul principal al studiului și cercetător postdoctoral la Universitatea din Alberta, a declarat pentru Live Science prin e-mail că a fost impresionată de specificitatea efectului – veziculele izolate de la șoarecii care alergau stimulau creșterea neuronilor, pe când cele de la animalele sedentare nu. Cercetătorii încă nu știu dacă veziculele au intrat în creier sau au acționat indirect prin alte semnale ale corpului. Connolly a explicat că veziculele transportau multe proteine legate de apărările antioxidante și neurogenază.

Paul Lucassen, neuroștiință la Universitatea din Amsterdam, care nu a participat la studiu, a menționat că această creștere a celulelor cerebrale noi poate fi semnificativă doar dacă aceste celule supraviețuiesc suficient de mult pentru a se integra complet în structura existentă a creierului. „Doar atunci când își găsesc locul în rețea pot ajuta la modelarea învățării și memoriei”, a spus el pentru Live Science prin e-mail.

Connolly a afirmat că pasul următor este să testeze dacă aceste vezicule pot restaura neurogenază și îmbunătăți memoria în modele de laborator ale bolilor cerebrale – direcții pe care unii cercetători le explorează deja.