Multă vreme, istoria lui Homo sapiens a fost scrisă ca a unei specii care a evoluat mai ales în medii deschise precum savanele sau zonele de coastă. Cu toate acestea, descoperirile recente ale cercetătorilor de la Institutul Max Planck pentru Geoantropologie contestă acest punct de vedere. Ele dezvăluie că strămoșii noștri au frecventat pădurile tropicale mult mai devreme decât se credea anterior. Dar când anume a început Homo sapiens să se stabilească în aceste păduri dese și complexe? Un studiu realizat în Africa de Vest ar putea bine să răspundă la această întrebare și să pună bazele unei revizuiri majore a istoriei omenirii.
Prima dovadă solidă a interacțiunii strămoșilor noștri cu pădurile tropicale datează de aproximativ 150.000 de ani. În situl arheologic Bété I, din Coasta de Fildeș, cercetătorii au descoperit urme semnificative de ocupație umană. Acest site a scos la iveală unelte de piatră care datează din această perioadă, cum ar fi târâți și alte obiecte tipice societăților umane antice. Asta nu este tot: analizele de mediu au scos la iveală și urme de vegetație tipice pădurilor tropicale dense. Studiind sedimentele găsite pe amplasament, cercetătorii au descoperit polen, fitoliți (reziduuri de plante silicificate) și izotopi de ceară de frunze. Aceste elemente au confirmat că regiunea era acoperită cu păduri tropicale și nu doar cu poieni sau zone de tranziție. Această observație este oarecum surprinzătoare, deoarece până în prezent se credea că pădurile tropicale erau doar refugii temporare pentru Sapiens, folosite în perioadele de climă mai favorabilă.
De ce au jucat aceste păduri tropicale un rol atât de important în istoria strămoșilor noștri direcți? Unul dintre marile interese ale pădurilor tropicale este diversitatea lor ecologică. Aceste medii, bogate în vegetație și resurse alimentare, le-ar fi oferit strămoșilor noștri o gamă largă de posibilități de hrănire și protejare. Diversificându-se și adaptându-se la un mediu atât de complex, Homo sapiens a trebuit să dezvolte noi capacități, atât în ceea ce privește instrumentele, cât și strategiile de supraviețuire. Acest lucru ar putea explica unul dintre motivele succesului său ca specie dominantă. Pădurile tropicale au reprezentat și ecosisteme cu dinamică specifică. Diversitatea lor de plante, precum și abundența lor de fructe, rădăcini și alte resurse naturale, au permis oamenilor să se adapteze la diferite tipuri de habitat și să dezvolte comportamente din ce în ce mai complexe. Această diversitate ar fi jucat un rol cheie în evoluția primelor societăți umane. Cu toate acestea, descoperirile recente ridică și întrebări despre modul în care aceste populații umane timpurii au interacționat cu mediul lor și dacă și-au modificat habitatele naturale.
Concluziile desprinse din acest site ivorian, publicat în revista Nature, fac parte dintr-un cadru din ce în ce mai larg care pune sub semnul întrebării ideea că Homo sapiens a evoluat mai întâi în spații deschise înainte de a migra către locuri ămpădurite. Mai degrabă, pădurile tropicale par să fi jucat un rol mai central în răspândirea speciilor noastre în diferite ecosisteme. Prin urmare, această descoperire sugerează o istorie mai complexă și mai nuanțată a expansiunii umane. În plus, cercetările continue în alte situri din regiunea ivoriană ar putea oferi în curând și mai multe dovezi ale locuirii umane în aceste păduri. Site-ul Bété I este doar un exemplu dintre multe, iar analiza acestor descoperiri ar putea oferi informații valoroase asupra modului în care strămoșii noștri au interacționat cu diverse habitate în timpul migrațiilor lor timpurii.
