Misiunea lunară fără echipaj uman Artemis 1 a NASA, lansată în noiembrie 2022, a colectat date esențiale privind radiațiile cosmice. Aceste informații, colectate în timpul zborului capsulei Orion în jurul Lunii, nu numai că validează performanțele navelor spațiale moderne, dar oferă și date esențiale pentru asigurarea siguranței astronauților în viitoarele misiuni în spațiul îndepărtat. Întrebarea este: va putea capsula Orion să protejeze viitorii astronauți Artemis de radiațiile din spațiul îndepărtat?
Artemis 1, prima etapă a programului spațial Artemis, a marcat începutul unei noi ere în explorarea spațială prin testarea echipamentelor necesare pentru zborurile spațiale cu echipaj uman. Scopul acestui program este de a trimite oameni pe Lună, dar și de a pregăti misiuni și mai ambițioase, cum ar fi explorarea lui Marte de către oameni. În timpul acestei misiuni de 25 de zile, nava spațială Orion a servit drept banc de testare pentru o serie de tehnologii esențiale, inclusiv protecția împotriva radiațiilor spațiale, unul dintre cele mai mari obstacole în calea misiunilor spațiale de lungă durată.
Radiațiile cosmice reprezintă unul dintre principalele pericole pentru astronauții aflați în misiuni dincolo de orbita joasă a Pământului. Spre deosebire de ființele de pe Pământ, care sunt protejate de atmosfera și magnetosfera acestuia, călătorii spațiali sunt expuși la niveluri mult mai ridicate de radiații, care pot avea efecte nocive asupra sănătății lor, inclusiv un risc crescut de cancer și boli cardiovasculare. Datele colectate în timpul Artemis 1 ne-au permis să înțelegem mai bine aceste riscuri și să concepem modalități mai eficiente de protecție a astronauților.
O echipă internațională formată din cercetători de la Agenția Spațială Europeană (ESA), Centrul Aerospațial German (DLR) și NASA a analizat recent datele privind radiațiile colectate de senzorii amplasați în nava spațială Orion. Acești senzori au fost instalați în mai multe locuri din nava spațială și în interiorul a două manechine în mărime naturală, Helga și Zohar, concepute pentru a simula expunerea corpului uman. Aceste manechine au fost echipate cu detectoare de radiații care au măsurat cu exactitate dozele absorbite în timpul călătoriei. Rezultatele, publicate în revista Nature, au arătat că ecranarea navei Orion a reușit să reducă considerabil expunerea la radiații în anumite părți ale capsulei. Potrivit cercetătorilor, cele mai bine protejate zone ale navei spațiale ofereau o protecție de patru ori mai mare decât zonele cel mai puțin protejate. Această constatare este deosebit de importantă pentru proiectarea viitoarelor vehicule spațiale, care vor trebui să ofere protecție maximă echipajelor aflate în misiuni spre Lună, Marte sau mai departe. Studiul a arătat, de asemenea, că reorientarea navei spațiale cu 90 de grade în timpul tranzitului prin centurile de radiații Van Allen, regiuni deosebit de dense în particule energetice din jurul Pământului, ar putea reduce dozele de radiații cu aproximativ 50%. Această descoperire evidențiază importanța poziționării și orientării navelor spațiale în minimizarea expunerii la radiații.
Informațiile obținute în timpul misiunii Artemis 1 se adaugă măsurătorilor de radiații colectate anterior în timpul misiunilor cu echipaj uman pe orbita joasă a Pământului, în special de către Stația Spațială Internațională (ISS) și naveta spațială americană. Misiunile lunare din anii 1960 și 1970, precum cele din cadrul programului Apollo, au furnizat doar date limitate din cauza tehnologiilor disponibile la acea vreme. Artemis 1 umple o lacună majoră prin furnizarea de date actualizate și precise privind radiațiile din spațiul îndepărtat. Aceste rezultate validează proiectul Orion pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman. Prima misiune din cadrul acestui program va fi Artemis 2, programată pentru septembrie 2025. Acesta va transporta un echipaj de astronauți în jurul Lunii pentru prima dată după programul Apollo.
