Noi fosile de teropode din perioada Cretacicului au fost descoperite în Victoria, Australia, inclusiv două exemplare de megaraptoride și două carcharodontosauri. Aceste fosile, care oferă primele dovezi ale prezenței acestui grup de dinozauri în această țară, revoluționează înțelegerea noastră asupra ecosistemului preistoric al acestei regiuni. Ele oferă, de asemenea, o mai bună înțelegere a dinamicii ecosistemelor din Gondwana, supercontinentul care reunea la acea vreme America de Sud, Africa, Australia și Antarctica.
Aceste descoperiri de fosile din Australia, în Grupul Strzelecki și Formația Eumeralla, datează din perioada Cretacică, între 121,4 și 108 milioane de ani în urmă. Aceste fosile au relevat prezența a doi carcharodontosauri, dinozauri carnivori care măsoară între doi și patru metri. Această descoperire este de o importanță capitală, deoarece constituie prima dovadă a existenței carcharodontosaurilor pe continentul australian, necunoscut anterior în această regiune. Ea a fost prezentată într-un articol publicat în Journal of Vertebrate Paleontology.
Carcharodontosaurus a fost unul dintre cei mai mari prădători carnivori ai Cretacicului, răspândit în America de Sud, unde a atins dimensiuni impresionante, uneori de până la treisprezece metri lungime, ceea ce l-a făcut un concurent formidabil al Tyrannosaurus rex. În Australia, totuși, aceste exemplare erau mai mici, dar prezența lor schimbă profund înțelegerea noastră asupra ecosistemului preistoric local. În timp ce în America de Sud, carcharodontosaurii dominau lanțurile trofice, în Australia, acești prădători s-au trezit în competiție cu alte grupuri de teropode, ceea ce evidențiază diversitatea ierarhiilor alimentare între continente. Această descoperire provoacă ideile noastre preconcepute despre fauna preistorică australiană, care până acum era percepută ca mai izolată și mai puțin bogată în prădători mari. Oferind noi informații despre aceste carnivore de dimensiuni modeste, aceste fosile oferă o perspectivă valoroasă asupra ecosistemului cretacic australian, unde relațiile prădător-pradă par să fi evoluat diferit de cele observate în alte părți ale lumii.
Pe lângă carcharodontosauri, paleontologii au descoperit două exemplare de megaraptoride în aceleași formațiuni fosile. Acești dinozauri, care măsurau între șase și șapte metri lungime, sunt cei mai vechi reprezentanți ai megaraptoridelor cunoscuți până în prezent. Apariția lor în aceste straturi fosile constituie un progres major în înțelegerea acestui grup de teropode carnivore. Megaraptoridele, care sunt adesea comparate cu alți prădători mari, cum ar fi dromaeosauridele, au fost carnivore deosebit de rapide și agile, iar dimensiunea lor mare sugerează că erau prădători eficienți. Acest grup a evoluat în principal în regiunile cu latitudini înalte și tocmai în Australia au demonstrat că ar putea prospera cu mult înainte de a apărea în alte părți ale lumii. Prezența lor în acest moment ne vorbește despre evoluția și dispersia marilor carnivore pe supercontinentul Gondwana.
Această descoperire este cu atât mai importantă cu cât ne permite să înțelegem că, spre deosebire de alte teropode din această perioadă, megaraptoridele au atins o dimensiune mare încă de la primele lor apariții în înregistrarea fosilelor, cu mult înaintea altor membri ai grupului lor. Acest fapt evidențiază nu numai adaptabilitatea speciilor la medii specifice, ci și evoluția și extinderea rapidă a acestui grup în regiunile cu condiții climatice extreme. Megaraptoridele oferă astfel o nouă perspectivă asupra diversității marilor carnivore din Cretacic și ne îmbogățesc cunoștințele despre fauna teropodelor din Gondwana.
Descoperirile recente ale fosilelor de carcharodontosaur și megaraptoride din Australia oferă noi dovezi care susțin teoria schimburilor faunistice între continente în timpul Cretacicului. Dr. Thomas Rich, curator principal de paleontologie a vertebratelor la Museums Victoria Research Institute, a declarat că fosilele oferă dovezi tangibile ale schimburilor faunistice dintre Australia și America de Sud prin Antarctica, într-o perioadă în care continentele încă făceau parte din supercontinentul Gondwana. Odată cu separarea continentelor, era obișnuit ca fauna sălbatică dintr-o regiune să se miște și să se împrăștie pe distanțe mari prin coridoare ecologice. Această ipoteză, susținută de mult timp, dar greu de demonstrat, găsește acum elemente concrete în aceste descoperiri fosile. Prezența acestor fosile în Australia sugerează, de asemenea, că fauna australiană a jucat un rol cheie în ecosistemele din Gondwana, cu mult înainte de separarea continentelor. Acest lucru provoacă presupunerile că Australia avea o faună mai izolată și mai distinctă, care a evoluat independent de alte continente. Descoperirile arată că departe de a se dezvolta izolat, fauna australiană a fost de fapt bine conectată cu alte regiuni ale Gondwana și aceste schimburi faunistice au jucat probabil un rol crucial în evoluția și diversificarea speciilor în timpul Cretacicului.
Aceste rezultate oferă astfel o mai bună înțelegere a dinamicii ecologice din trecut și aruncă lumină asupra modului în care speciile s-au mutat pe diferite continente înainte de separarea lor finală. De asemenea, ele deschid drumul către noi cercetări asupra interacțiunilor dintre specii și asupra factorilor care au influențat distribuția lor la scara Gondwana.