„Cred că ceea ce numim conștiință, sau precursoarea sa imediată proto-conștiință, a existat în Univers dintotdeauna, poate încă de la Big Bang”, susține Dr. Stuart Hameroff – profesor emerit al Departamentului de Anesteziologie și Psihologie și director al Centrului de Studii asupra Conștiinței, ambele în cadrul Universității din Arizona – într-un episod recent difuzat al emisiunii „Prin Gaura de Vierme”, difuzată de postul TV Science.
Înțelegerea sursei conștiinței ar putea rezolva enigme adânci precum ce se întâmplă cu sufletul în timpul morții clinice, sau chiar atunci când o persoană decedează. Potrivit unei teorii mai vechi, formulată de Dr. Hameroff și de matematicianul Roger Penrose în 1996, conștiința este derivată din microtubulii neuronilor, care sunt zone de procesare cuantică.
Dar ce este mai exact conștiința, de unde vine și poate fi ea demonstrată științific? Potrivit Dr. Hameroff, în cadrul experiențelor pe care unii oameni le au în timp ce se află în moarte clinică, atunci când inima nu mai are activitate, când sângele nu mai circulă și microtubulii își pierd calitatea cuantică, informația cuantică (conștiința) nu este distrusă.
Aceasta, în schimb, ar fi distribuită în nemărginirea Universului, iar dacă pacientul este resusciatat, informația cuantică revine în microtubuli. Adesea, în cadrul unor asemenea evenimente, pacienții relatează că au văzut o lumină albă, sau un tunel, sau că au plutit în afara trupului. În caz că pacientul nu este resuscitat, „este posibil ca informația cuantică să poată exista în afara corpului, poate pe termen indefinit, ca suflet”, susține savantul.
Desigur, problematica originilor și a eternității conștiinței rămâne una controversată și orice teorie care vizează aceste aspecte are, pentru moment, mai ales caracter speculativ decât pur științific, dar atenția specialiștilor pentru astfel de lucruri este un semn bun în sensul progresului cercetărilor pe acest tărâm.
